Cadranul de iarbă

in Poeme

Îmi plîng de milă, nu mă recunosc

nici cîinii mei cu nara lor subţire

miros a cetini brumării şi-a mosc

crescute din belşug prin cimitire

 

M-a năpădit o barbă de profet

ca un cadran de iarbă ce măsoară

cum se deşiră umbra ta încet

şi cum în mintea mea se face seară

 

E tot mai mare spaţiul dintre noi

şi nu te pot aduce înapoi

cum nici Orfeu nu a avut izbîndă

 

În apa Lethei blînd te-ai scufundat

sîntem din alte lumi, din alt aluat

şi totuşi mai aştept, şi stau la pîndă

 

Corneliu Vadim Tudor

(Text reprodus din volumul „Poems“)

COMENTARII DE LA CITITORI