CĂLCÎIUL LUI AHILE: COMENTARII DUPĂ JOCURILE OLIMPICE

in Cãlcîiul lui Ahile

Clasamente
Jocurile s-au terminat. Au rămas clasamentele. România, în clasamentele publicate, este pe locul 47, cu 5 medalii cîştigate, faţă de locul 27, pe care l-am ocupat după Olimpiada de la Londra. După ce clasament? Creat după ce regulament? Nu există un clasament oficial al Jocurilor Olimpice. Dar se pot face, neoficial, diferite clasamente după criterii diferite: după numărul de medalii de aur cîştigate; după numărul total de medalii aur, argint şi bronz cîştigate; după primele 8 locuri ocupate la fiecare probă şi aşa mai departe. Noi publicăm doar clasamentul după medaliile de aur cîştigate, clasamentul cel mai puţin elocvent, în comparaţie cu celelalte clasamente. Iată de ce: o ţară poate să aibă 30 de medalii de argint şi tot atîtea de bronz şi să figureze pe un loc inferior unei ţări care are o singură medalie de aur, ceea ce nu este corect pentru a aprecia valoarea sportului dintr-o anumită ţară. Mai ales că diferenţa dintre o medalie de bronz şi un loc 4 poate fi foarte mică, sau egală chiar, cum se întîmplă în unele sporturi ca, de pildă, în cazul boxului sau al luptele. Şi noi am avut o situaţie asemănătoare la gimnastică, unde reprezentantul nostru, Marian Drăgulescu, a obţinut, la sărituri, aceeaşi notă ca gimnastul japonez Shirai, care a luat medalia de bronz. Sau cum se întîmplă cu atletismul nostru, la care orice criteriu am aplica pentru a stabili un clasament, nu figurăm pe nici un loc, deoarece România nu a avut nici un reprezentant calificat, nici măcar în vreo finală. Poate doar dacă se face un clasament al numărului de atleţi prezenţi, care şi-au îndeplinit baremul de participare, am fi printre fruntaşi. Am avut 22 de atleţi prezenţi la Rio…
Nu am vrea să fim înţeleşi greşit. Sigur că orice criteriu care stă la baza alcătuirii unui clasament al ţărilor participante la Jocurile Olimpice reprezintă, mai mult sau mai puţin exact, valoarea ţărilor participante. Cînd sportul se bucura la noi de atenţie, cîştigam mult mai multe medalii. Astfel, la Jocurile Olimpice de la Montreal (1976), am cîştigat 27 de medalii, la Sidney (2000), 26 medalii, la Seul (1988), 24 medalii, ca să nu mai vorbim de Olimpiadele de la Moscova (1980), cînd americanii au boicotat Jocurile, iar controlul antidoping s-a făcut cu multă bunăvoinţă… şi am obţinut 25 medalii, sau de cea de la Los Angeles (1984), cînd sovieticii şi blocul răsăritean au boicotat, la rîndul lor, Olimpiada, cu excepţia României, şi am obţinut 53 de medalii, clasîndu-ne pe locul 2 pe naţiuni. Situaţia este, astăzi, dramatică, într-adevăr, chiar dacă ţinem seama de ultimele Jocuri, cînd, totuşi, am obţinut, la Atena (2004), 19 medalii, la Beijing (2008), 8 medalii şi Londra (2012), 9 medalii, fără sportiv „naturalizat“, cum s-a întîmplat acum.
Mirosuri urîte
Vrem să vă prezentăm şi cîteva aspecte ale Jocurilor de la Rio Janeiro, poate mai puţin cunoscute, dar care merită să fie băgate în seamă, cel puţin ca învăţăminte pentru viitor. Nu avem dovezi, şi nici nu le vom căuta. Sînt organe abilitate pentru aşa ceva, înzestrate cu procurori, care şi-au şi început munca, fapt care a precipitat, probabil, şi întoarcerea în Capitală a preşedintelui COSR, Alin Petrache, înainte de terminarea competiţiilor. Cele ce urmează sînt reţinute după zicala că „nu iese fum fără foc“. Se cunosc protestele sportivilor pentru calitate proastă a echipamentul primit. Echipament făcut la o firmă la care se pare că au interese (citiţi „sînt sau au fost acţionari“) în mod special conducători sau foşti conducători ai forului nostru olimpic. Echipament care părea că „a fost primit de la ajutoare“, cum i-a plăcut să spună, cu umor, medaliata noastră cu aur, Ana Maria Popescu, privind calitatea sub orice critică a acestuia. Ca să nu mai vorbim de preţurile mult mai mari decît cele normale. Rezultatele slabe din primele zile ale reprezentanţilor noştri i-au determinat pe aceşti conducători să-şi asume insuccesele şi să declare că, întorşi acasă, îşi vor da demisia, dar, odată reveniţi în ţară, au uitat de aceste declaraţii şi au şi început campania electorală pentru viitoarele alegeri. Mai sînt multe de spus în legătură cu cei care răspund de sportul nostru, dar o vom face cu alt prilej. Acum putem să vă informăm despre cifrele aflate din ziarul francez „Le Monde“ în legătură cu acţiunile antidoping întreprinse de organizatorii Jocurilor. A fost invitat la Rio Tribunalul Internaţional de Arbitraj Sportiv de la Lausanne pentru a soluţiona cît mai rapid eventualele contestaţii la rezultatul analizelor antidoping. A fost solicitat doar în 7 cazuri dintre cei 98 de sportivi depistaţi pozitiv. Au fost efectuate 4746 controale, dintre care 3902 teste de urină, 425 de sînge şi 420 de paşaport biologic. Se pare că s-a înregistrat un succes faţă de celelalte ediţii…

Silviu Dumitrescu
P.S. Halterofilul român Gabriel Sîncrăian, care a cîştigat o medalie de bronz la Rio, a fost găsit pozitiv. Astfel, mai coborîţi România în clasamente.

COMENTARII DE LA CITITORI