CĂLUGĂRUL VIZIONAR (14)

in Alte știri

Am văzut locul de osîndă a celor ce trăiesc din cîştig necinstit şi pe nedrept (2)

Dar părerile şi justificările fiecăruia erau multe şi nici una nu condamna fapta murdară a bucătarului. Tuturor le convenea să-şi facă provizii de la el, cumpărînd din ceea ce acesta fura de la gura copiilor. Lumea din sat a făcut pască aşa cum a putut, unii n-au mai făcut cozonac, pentru că nu aveau zahăr. Numai la casa bucătarului şi a celor din familia lui s-au copt cozonaci şi prăjituri din belşug. Însă preotul, rudenia lor, a refuzat să mănînce din pasca şi cozonacul aduse de aceştia la Biserică, în noaptea de Înviere, pentru că ştia că s-au făcut din furat. Atunci a fost supărare mare pentru toţi, însă, soţia bucătarului de la şcoală era şi mai indignată. S-a întors acasă de la Biserică, supărată tare pe părinte. Pe femeie a cuprins-o un somn greu şi adormi. Dar Dumnezeu, care nu lasă ca omul să fie ucis de un păcat al neştiinţei, îi arată calea cea adevărată. Ea nu-l crezuse pe preot, fiindcă toate rudele erau de altă părere. Şi de îndată ce nevasta bucătarului adormi, Dumnezeu îi arată următoarele:

Se făcea că nu-şi găsea casa şi, întrebînd ea pe cineva, acesta îi spune: ,,Mergi spre miază-zi şi o vei găsi”. Mergînd în direcţia indicată, la un moment dat a ajuns pe un cîmp foarte frumos, cu iarbă şi flori. Şi aşa mergînd, însoţită de persoana care i-a spus încotro să se îndrepte, a văzut o casă arătoasă, cu faţa la miază-zi. Însoţitorul ei i-a zis:

– Aceasta este casa ta, şi cîmpul acesta tot al tău este.

– Dar cum se face că numai casa mea este aici, de ce nu mai văd şi alte case în jur?, a întrebat Ana.

Celălalt i-a răspuns:

– Dacă vrei să ai şi o altă casă, vecină cu casa ta, ieşi afară şi te uită, că poate o vei vedea!

Femeia a făcut întocmai. Afară, soarele lumina nespus de frumos cîmpul din faţa ei, care se întindea cît cuprindeai cu ochii. A înaintat pe prispă şi a mers pînă în dosul casei, spre miază-noapte. De acolo a zărit, printre copaci, vîrful unui acoperiş, un arbore înalt şi tot felul de buruieni sălbatice, care se întindeau din dosul casei ei pînă la acea casă. Ana a pornit-o într-acolo, ca să se apropie mai mult de casa vecină. Din clipa aceea, persoana care o însoţea s-a făcut nevăzută. Femeia a început a-şi face loc cu mîinile prin acele buruieni. Uitîndu-se în jos, printre buruieni a văzut că mişunau o mulţime de şerpi cu capete cît oalele de mari, cu picioare ca ale oamenilor, precum şi tot felul de alte bidigănii pe care nu le mai văzuse. Dar, toate fugeau de ea, fără să-i provoace vreun rău. Şi, mergînd aşa, a început să calce pe un loc ce juca sub picioarele ei. Era plin de noroi şi, din pămînt, apa ţîşnea ici şi acolo. Înfiorată, femeia se opri şi, cînd privi înapoi, se înspăimîntă mai tare. Văzînd că acoperişul este aproape, îşi luă curajul să treacă peste acele mlaştini şi şi-a continuat drumul, pînă ce a ajuns la casa aceea. Intrînd în curtea casei, ce să vadă? Spre apus era un acoperiş vechi de şură şi, în faţa şurii, erau împrăştiate grămezi de gunoi. Deasupra lor, se aflau alte grămezi, formate din ţoale rupte. Un tînăr îmbrăcat în negru, cu pălărie şi cu faţa de aceeaşi culoare, stătea rezemat de o furcă. Apoi, lîngă el apar două femei, dintre care una îmbrăcată în negru. Tînărul le salută, iar ele îi răspund la salut. Şi, neştiind cum să-şi motiveze prezenţa acolo, acesta le-a spus:

– Am nevoie de un lanţ pentru fîntînă.

– Avem lanţ, dar deocamdată este la bărbatul meu, care clădeşte nişte fîn, acolo jos, în pîrîul acela, îi zise una dintre femei, arătînd înspre apus şi miază-noapte. Dar nici după aceea nu pot să ţi-l dau, pentru că ne trebuie nouă, adăugă ea.

(va urma)

ILARION ARGATU

COMENTARII DE LA CITITORI