CĂLUGĂRUL VIZIONAR (15)

in Pagină creştină

 

Am văzut locul de osîndă a celor ce trăiesc din cîştig necinstit şi pe nedrept (3)

 

Una dintre cele două femei o întrebă pe Ana:

– Ce ştii de cei rămaşi în viaţă, de ce nu-mi trimit nimic, că eu aştept de mult.

– Nu ştiu ce răspuns să-ţi dau, i-a zis ea. Nici nu ştiu cine eşti.

– Eu sînt Dafina factorului poştal.

– Îţi făgăduiesc că am să le spun unde eşti, şi să-ţi trimită ceva. Dar de ce vă lăsaţi ţoalele aruncate pe gunoiul acela şi de ce nu curăţiţi locul?

– Aş face curăţenie, răspunse cea întrebată, dar nu mă lasă cel de acolo, zise ea, arătînd înspre tînărul îmbrăcat în negru, care stătea rezemat de o furcă.

Ana a mai întrebat-o:

– Nu ai nimic de-al tău pe aici, de care să mă bucur?

Celaltă i-a răspuns:

– Am doar un cireş, tocmai acolo, sus, pe deal, dar ce folos am de de el? Fiindcă, înainte de a se coace, vin fel de fel de păsări şi-i mănîncă roadele. Apoi aştept iar pînă la timpul coptului, şi totul se petrece la fel. Dar asta nu-i nimic. Rău este atunci cînd vine furtuna şi aduce un vultur care se dă la mine. Of, dac-aş scăpa de acel vultur!

– De unde vine?, o întrebă Ana.

– De la apus vine vulturul, şi furtuna, de la miază-noapte.

Abia a terminat de vorbit, că a început să vină furtuna, iar Ana a luat-o din loc, îndreptîndu-se spre casă. Deodată, însă, în faţa ei întîlni un copac foarte uscat care, în bătaia rafalelor de vînt, începu să se clatine din rădăcini.

– De ce nu-l daţi jos, că e bun de foc?, o întrebă ea pe femeie.

– Aş vrea eu să-l dau, îi răspunse aceasta, dar nu pot, pentru că în el vine vulturul care se dă la mine. Dar mă bucur că se clatină. Nu mai are mult, şi va cădea.

Vijelia se înteţi şi, pe drumul pe care porni Ana se aflau acele gîngănii pe care le mai întîlnise. Dînd cu mîna prin tufele de captalan (brusture), una din vietăţi i se lipi de mînă, provocîndu-i usturimi puternice. A încercat să o desprindă, dar ea se ţinea tare. Atunci, a rupt în bucăţele frunza de captalan. Ajungînd, în final, acasă, se bucură că nu a păţit nimic, dar locul în care se rănise o usura încă. Şi, din acea durere, se trezi.

Explicaţie: Acelei femei pe care Ana a vizitat-o nu i-a plăcut niciodată munca cinstită, ea trăind numai din nedreptate, precum vulturul.

Mormanele de murdărie şi gunoiul sînt mîncărurile din cîştiguri necinstite, iar ţoalele erau hainele obţinute pe căi nedrepte, date de ea de pomană, dar care nu s-au putut sui la Cer.

Tînărul care le păzea pe femei era chiar demonul care le-a îndemnat să cîştige, pe căi nedrepte, hrană şi bunuri de tot felul.

Lanţul este legătura Iadului.

Casa aflată în imediata apropiere de acele jigănii şi buruieni sălbatice pe care Ana le întîlnise înseamnă că era pe cale să cadă în ispită şi să aibă parte de acelaşi loc pe care îl avea şi cealaltă femeie.

Cireşul acela semnifică singura faptă bună pe care a făcut-o, dar care nu a putut-o izbăvi de la chin. El i-a fost trimis pentru ca roadele lui să fie mîncate de toţi demonii faţă de care femeia se făcuse datoare cu ascultarea lor. Iar cînd păcatele vor ajunge să fie răscumpărate prin acele roade, atunci va putea fi mîntuită, şi păsările nu-i vor mai mînca fructele. Acel cireş aduce, în fiecare an, pomenirea de bine a numelui ei.

Copacul care se clătina şi la care sosea vulturul erau păcatele pe care ea le-a iubit.

Furtuna aceea înseamnă supărările pe care ea le-a pricinuit celor pe care îi înşela, sau pe care îi fura. Clătinarea acelui copac semnifică faptul că, în urmă, sînt rugăciuni pentru surparea tuturor păcatelor, iar cînd copacul va cădea, femeia va scăpa de vulturul care-i dădea tîrcoale, precum şi de celălalt demon.

(va urma)

ILARION ARGATU

COMENTARII DE LA CITITORI