CĂLUGĂRUL VIZIONAR (16)

in Pagină creştină

Diavolii cu chip de lumină, sau teologii Iadului* (1)

Acest soi de diavoli au misiunea de a fi împotriva cuvîntului lui Dumnezeu, de a sta împotriva adevărului de credinţă şi de a-i înşela pe oameni. Aceşti diavoli stau cu Biblia în mînă, batjocorind-o, hulind cu cele mai josnice vorbe de ocară orice cuvînt scris în ea. Frunzăresc Sfînta Scriptură din scoarţă-n-scoarţă şi o batjocoresc, zicînd că nimic din ce scrie acolo nu stă în picioare. Răstălmăcesc cuvîntul lui Dumnezeu în mintea oamenilor. Adevărul îl prezintă ca pe neadevăr şi neadevărul ca pe adevăr. ÎI fac pe omul cel cuprins de ei să i se pară că tot ceea ce era sfînt şi adevărat pînă atunci, de fapt, nu este nici sfînt, nici adevărat, iar ceea ce era bun pînă atunci, de fapt este rău, astfel ca omul să nu mai ştie pe care cale să meargă. Cel cuprins de aceşti diavoli nu mai poate face deosebire între bine şi rău, între adevăr şi minciună, între diavol şi Dumnezeu. De aceea, el caută să elimine existenţa unuia dintre ei. Cei mai mulţi îl elimină pe Dumnezeu, tăgăduind existenţa Lui, căutîndu-şi argumente şi născocind argumente din orice pentru a-şi susţine crezul – şi o face cu înverşunare. Prin aceasta, diavolul îşi atinge scopul de a-L elimina pe Dumnezeu din viaţa şi existenţa omului, ceea ce-l ajută pe el să rămînă în locul lui Dumnezeu.

Pe acela care nu mai e preocupat să facă voia lui Dumnezeu, diavolul, folosindu-se de multă viclenie, îl va determina să-i facă voia lui, omul crezînd că face bine ceea ce face. Alţii, socotindu-se a fi mai iscusiţi, dar fiind încercaţi de aceşti diavoli, îl elimină chiar pe diavol ca realitate, sau ca existenţă, din lume, spunînd că diavolul nu există, diavolul este născocit de om pentru a-şi explica de unde-i vin greutăţile, neajunsurile şi necazurile. Prin aceştia, diavolul îşi atinge scopul, şi anume de a rămîne ascuns de cunoaşterea omului, astfel încît omul să nu se mai păzească de el. Şi pentru a-1 împinge cît mai mult în rătăcire, diavolul îi sporeşte rîvna şi dragostea de Dumnezeu pînă la extrem, dar, fără lucrare. Pe aceştia n-o să-i vezi că fac vreun act de cinstire exterioară a lui Dumnezeu, cum ar fi: biserica, rugăciunea, metaniile, lumînările, tămîia, postul şi căinţa, ci le vor tăgădui, spunînd că trebuie doar să crezi în Dumnezeu şi că Dumnezeu n-are nevoie de toate aceste manifestări exterioare pentru a-L cinsti. Au o credinţă declarativă şi nu una lucrătoare. Aceşti diavoli stau împotriva credinţei adevărate. Cei care sînt cuprinşi de aceşti demoni Îl tăgăduiesc pe Mîntuitorul nostru Isus Christos ca Fiu a lui Dumnezeu, zicînd că este un personaj din mitologie; o tăgăduiesc pe Sfînta Fecioara Maria ca Maică a lui Dumnezeu şi spun că Dumnezeu nu are mamă; îi tăgăduiesc pe sfinţi ş.a.m.d. Aduc îndoială în sufletul celor slabi în credinţă, în puterea lui Dumnezeu şi în existenţa Lui. Aruncă tot felul de gînduri înşelătoare în mintea unor oameni curioşi şi nestatornici din fire: că ar fi bune şi alte credinţe, că acelea ar fi adevărate.

Omului mîndru, trufaş şi necredincios, diavolul îi dă sentimentul că e posesorul unei înţelpciuni deşarte, al unei raţiuni ascuţite şi al unei priceperi înalte, de om cu o gîndire superioară, care o depăşeşte pe aceea a tuturor celorlalţi oameni. În jurul lui, el vede totul ca fiind perimat şi învechit de mii de ani, doar mit şi mitologie. Dintr-odată, el îşi dă seama că trebuie schimbat ceva, că e nevoie de schimbarea credinţei, că trebuie ceva nou, o Nouă Ordine Mondială şi că, de fapt, îşi face datoria de a avertiza lumea în ce înşelăciune trăieşte. La fel, îşi dă seama că e greu să convingă lumea, că există un obstacol greu de învins, ce stă strajă la poarta dreptei credinţe şi la propovăduirea adevărului: Biserica şi slujitorii ei.

(va urma)

ILARION ARGATU

*) Pentru Pavel Coruţ, ca drept la replică pentru agresările televizate şi batjocura din cărţile scrise.

COMENTARII DE LA CITITORI