CĂLUGĂRUL VIZIONAR (17)

in Pagină creştină

Diavolii cu chip de lumină, sau teologii Iadului (2)

Diavolii numiţi teologii iadului se pornesc cu înverşunare să dărîme Biserica şi să-i nimicească pe slujitori. Astfel, pun în gura celor cuprinşi de ei cuvinte de hulă împotriva bisericii şi, mai cu seamă, împotriva slujitorilor ei. Scuipă foc, batjocorindu-i pe preoţi, defăimînd preoţia. Îi auzi ce vorbesc aceşti diavoli, prin gura lor: că preoţii l-au inventat pe Dumnezeu, pentru cîştig; că preoţii au inventat Biserica, pentru cîştig; că preoţii sînt ateii cei mai convinşi, pentru că ei, inventîndu-L pe Dumnezeu, ştiu că nu El nu există; că preoţii sînt hoţi şi îi jupoaie pe săraci, preoţii, preoţii, preoţii…Preoţii nu au nici un rol benefic în societate şi, ca atare, ar trebui desfiinţaţi. Aceasta este lucrarea acestor diavoli: să distrugă credinţa şi biserica lui Dumnezeu. O femeie demonizată a mers la dezlegări şi la moliftele Sfîntului Vasile cel Mare, iar în timpul rugăciunilor, prin gura ei vorbeau aceşti diavoli, care se văitau: „N-am crezut că un petic de ortodocşi o să ne dea atît de mult de furcă…, numai ortodocşii ne dau de furcă.., dar lasă.., că n-o să treacă mult timp şi am să-i distrug, n-o să mai rămînă nici  bucăţică de ortodocşi.. Vai..! Vai..! O să-i distrug pe ortodocşi..!”.

Modul prin care diavolii cred că vor birui ortodoxia este să semene îndoială şi neîncredere în credincioşi. De aceea, la televizor, apar tot felul de oameni: liberi cugetători, necredincioşi, atei, vrăjitoare, teosofi, aşa-zişii oameni de ştiinţă şi oameni de cultură, care lansează cuvinte de hulă numai împotriva bisericii ortodoxe şi împotriva preoţilor ortodocşi. Nu se vorbeşte împotriva sataniştilor, împotriva vrăjitorilor, împotriva ereticilor sau împotriva altor culte sau organizaţii oculte; sînt atacaţi doar ortodocşii. Aşa cred aceşti diavoli, numiţi teologii iadului, că vor dărîma Biserica Ortodoxă.

Aceşti diavoli sînt de statură înaltă: unii uriaşi, alţii subţiri şi ceilalţi graşi, cu picioare şi mîini ca butucii. Ei poartă un soi de revrendă preoţească, de sus pînă jos albă, însă nu este un alb curat, ci un alb murdar. Diavolii aceştia sînt înconjuraţi de o lumină foarte apăsătoare, care nu luminează în jur şi care dă fiori de teamă. De aceea, ei se mai numesc diavoli cu chip de lumină. Pe cei care-i prind în cursa lor le dau sentimentul că ei sînt luminaţi la minte şi toţi ceilalţi, din jurul lor, sînt întunecaţi. La faţă sînt stacojii, cu ochii ca focul. Sînt iuţi, vicleni, bănuitori şi foarte înfricoşători. Cînd sînt contrazişi, se aprind de mînie şi devin deosebit de fioroşi. De obicei, stau în adunări la amvon, citind Biblia. Cei ce sînt prinşi în mrejele lor nu mai pot scăpa, sau scapă cu mare greutate. Pun stăpînire pe tot intelectul şi raţiunea celui cuprins de ei, încît omul nu mai vede şi nu mai aude; omul nu mai stăpîneşte aceste simţuri. Aşa se explică de ce atunci cînd stai de vorbă cu vreun sectar, cu un ateu, cu un necredincios, cu un liber cugetător, ori cu vreun vrăjitor, oricît de multe argumente îi vei aduce, arătîndu-i că greşeşte, el nu te ascultă şi nu te aude; orice minune s-ar face pentru a-1 îndrepta, el nu o vede. Aşa s-a întîmplat cu fariseii şi saducheii din vremea Mîntuitorului: zilnic, ei ascultau vorbele Lui, dar nu le auzeau, zilnic erau martori la minunile săvîrşite de El, şi nu le vedeau. Tot aşa s-a întîmplat cu Arie, din timpul sfîntului Împărat Constantin cel Mare, care nu a văzut minunea Sfîntului Spiridon cu cărămida. Aşa se întîmplă cu toţi ereticii şi batjocoritorii de lucrurile sfinte. După ce L-au vorbit de rău pe Dumnezeu, credinţa şi biserica faţă de oameni le dau sentimentul de ruşine, ca să nu se mai poată întoarce. Dacă îndrăzneşte cineva să îi contrazică, aceşti posedaţi devin zeflemitori şi batjocoritori, apoi devin nervoşi, se schimbă la faţă. Chipul lor e ca de fiară, se înroşesc, de parcă li se urcă sîngele în cap, li se bulbucă ochii şi scot pe gură numai cuvinte de batjocură.

Sfîrşit

ILARION ARGATU

COMENTARII DE LA CITITORI