CĂLUGĂRUL VIZIONAR (2)

in Alte știri

 

 

Arătare pentru femeile care fac avort (2)

Cum le-a zărit pe cele două femei, Anica Domnicăi le-a zis că n-au voie să meargă pe drum, ci vor trebui să treacă apa, către fabrica de ucis copii. Însă, femeia în straie negre i-a spus că ea trebuie să meargă pe acest drum, după care, împreună cu însoţitoarea ei, a plecat. Departe, pe un platou, se zărea o clădire mare, de culoare roşie, al cărei acoperiş era făcut din sticlă de diferite culori. Clădirea avea o formă pătrată, era construită din cărămidă roşie, însă zidurile nu erau tencuite. Nu se vedea nici o intrare. Dar, ajungînd într-un colţ al clădirii, în partea de jos, cam la înălţimea de 1 metru, femeile au găsit o intrare. Pe acolo au păşit înăuntru, ajungînd într-o sală îngustă şi lungă. Uşa era păzită de un om foarte gras, cu fălci mari, cu mîinile şi picioarele groase ca butucii, care era îmbrăcat, tot, în negru. La vederea celor două femei, acesta li se adresă cu mare bucurie:

– Mai aşteptaţi puţin, că îndată intraţi.

Femeia care fusese adusă de cealaltă pînă aici l-a întrebat:

– Unde? Cînd am cerut eu asta? Ce-am cerut? Ca să avortez? Cînd am cerut? Eu n-am cerut aşa ceva!

– Ba ai cerut – şi… iată!

Paznicul deschise un registru cît o masă de mare, şi-i numără vreo 10 file. După care, femeia în negru o invită pe cealaltă să intre pe o uşiţă, care s-a deschis numaidecît înaintea lor. Au pătruns într-o încăpere cu pereţii albi. Plafonul era de sticlă, iar în mijlocul camerei se afla o masă lungă. Lîngă masă stătea un om îmbrăcat în halat alb, cu un cuţit mare în mînă. Acesta intrase în sală printr-o altă uşă şi, de cum le-a văzut, a zis:

– Îndată vă vine rîndul.

– Ce este aceasta?, o întrebă femeia pe însoţitoarea sa.

– Ai să vezi numaidecît.

Şi, deodată, s-a deschis o altă uşă, prin care se vedea o sală fără de capăt, în care erau numai femei. Unul, îmbrăcat tot în alb, la comanda celui cu cuţitul, a prins o femeie în braţe şi, purtînd-o ca pe un copil înfăşat, a pus-o, în pielea goală, pe o masă. Îi despică burta cu acel cuţit şi a scos afară un copil scîncind, pe care doctorul l-a pus într-un lighean, sub acea masă. Apoi, a apărut un demon în pielea goală, cu 2 coarne ca de viţel de 1 an, hidos la faţă. În mînă avea un ţăpoi, cu care o împinse pe femeie spre o altă uşă deschisă, lăsînd în urmă numai dîră de sînge. A băgat-o într-o cameră, de unde venea un huiet mare. Zgomotul se auzea ca în surdină încă de la acel canton, de lîngă apă. Acum, urma la rînd şi femeia sosită de curînd. Însă ea a zis:

– Eu nu vreau să fac lucrul ăsta şi nici nu l-am dorit!

Dar femeia cu care venise insista, zicîndu-i:

– Vezi, că poate-ţi doreşti, precum ai zis!

Aceasta se apără, din nou. Şi a dat înapoi, pînă ce a ajuns în acea încăpere în care se afla omul cel urîcios, cu registrul dorinţelor de-a face păcatul. Văzînd-o că s-a întors din sala de avort, acesta s-a încruntat şi, făcîndu-se mai înfricoşător, îi arătă că el avea scrise toate cererile ei. Dar ea îi răspunse:

– Eu n-am dat nici o cerere. Tu n-ai altă grijă decît să scrii, că de asta eşti pus aici. Eu, însă, n-am dat nici o cerere! Cele scrise de tine în registru nu pot fi adevărate.

Atunci, bărbatul a turbat de mînie şi a prins-o cu mîinile lui înspăimîntătoare, voind s-o arunce înapoi în acea sală, pentru a o sili să facă avort. Dar ea s-a luptat cu el – o ajuta şi femeia care o însoţea, ţinînd-o de spate, ca acela să n-o poată înşfăca. În timp se lupta să se salveze, ea zicea într-una că nu dăduse nici o cerere şi că toate cele scrise în registru nu sînt adevărate. Cealaltă femeie a insistat:

– Vezi, poate-ţi aminteşti, totuşi, că ai dat cerere, poate ai zis că ai să faci avort, sau că doreşti să faci.

Dar ea a continuat să nege:

– Nici n-am dat cerere şi nici nu doresc să fac avort!

Imediat ce a rostit aceste vorbe, brusc, uşa ce dădea afară s-a deschis, iar femeia a scăpat. După care, uşa s-a închis, iar bărbatul acela respingător n-a mai ieşit după ea. Grozav de înfricoşată, femeia privea în urmă, de teamă ca nu cumva să se deschidă acea uşă şi să vină urîciosul s-o aducă înapoi.

Atunci, femeia care o însoţea i-a zis:

– Nu te mai teme! Dacă ai scăpat acum, n-o să mai vină după tine. Dar, de vei dori să faci avort, te vei întoarce iar aici. Să-ţi păzeşti cugetul, dacă vrei să n-ajungi din nou în locul acesta.

Ea, stînd încă lîngă acea clădire, i-a răspuns:

– Voi naşte copilul şi, chiar de-mi va fi greu, mă voi chinui, dar nicicum, vreun avort, în viaţa mea, nu voi face.

După ce a rostit vorbele astea, însoţitoarea ei a îndemnat-o:

– Hai să mergem, ca să vezi unde se duc acele femei care avortează şi cum se chinuiesc ele!

Au mers pe lîngă zidurile clădirii, pînă au ajuns la colţul dintre miază-noapte şi apus. Acolo, aceasta i-a spus femeii:

– Trebuie să ne urcăm pe acest burlan pînă ce ajungem pe acoperiş. Numai aşa vom putea vedea ce se întîmplă.

Dar, fiindcă femeia se temea să se urce pe acel burlan, cealaltă i-a zis:

– Eu te voi ajuta să te sui pe clădire!

Şi, îndată, s-au suit şi au ajuns pe acoperişul din sticlă. Însoţitoarea a dat de-o parte cîteva ochiuri de sticlă şi i-a poruncit femeii să bage capul şi să privească fără teamă, fiindcă nu se poate întîmpla nimic. Privind în interior, aceasta nu a văzut altceva decît un mare cuptor, de formă rotundă, care se afla într-o sală mare. A scos capul şi i-a spus celeilalte că nu vede decît un cuptor uriaş, într-o sală mare. Dar însoţitoarea i-a zis:

– Priveşte cu atenţie ceea ce se întîmplă!

Urmîndu-i sfatul, aceasta s-a uitat în jos şi, deodată, a văzut cum o femeie ce tocmai avortase era mînată din urmă, cu ţăpoiul, de nişte demoni, iar aceasta avea în gură copilul pe care-l avortase. Apoi, demonii au luat-o în ţăpoi şi au aruncat-o, cu capul în jos, pe gura cuptorului. Imediat ce au aruncat-o acolo, din cuptor a ieşit un vînt foarte puternic, după care a izbucnit o flacără mare şi, în acea flacără, era femeia, toată arsă, cu copilul în gură. Văzînd toate acestea, femeia care privise printre ochiurile de sticlă de pe acoperiş şi-a ridicat capul, îngrozită. Iar femeia care o însoţea i-a zis:

– Vezi ce păţesc femeile care avortează? Aşa se muncesc în vecii vecilor. N-au voit să îndeplinească porunca lui Dumnezeu şi planul Lui de creaţie, prin căsnicie, ci l-au slujit pe Satana; şi-au ucis copiii, pentru ca ele să petreacă bine, să mănînce bine, să doarmă bine şi să se desfrîneze, iubind lucrurile pămînteşti şi nu pe cele dumnezeieşti. Acum, să mergem să vezi locul acelora ce s-au ostenit în viaţă cu creşterea copiilor, răbdînd foame, sete, lipsuri, muncind cu ziua şi nedormind noaptea, neavînd odihnă pînă la mormînt.

Apoi, cele două femei s-au dat jos de pe acoperiş la fel de uşor cum se urcaseră. Au pornit spre Răsărit, înaintînd pe un cîmp foarte frumos. Au mers mult, pînă ce zăriră, în depărtare, o grădină împrejmuită cu gard. Ajungînd la o poartă, femeia în negru făcu semnul crucii de 3 ori. Poarta s-a deschis şi amîndouă au intrat în grădină.

(va urma)

ILARION ARGATU

COMENTARII DE LA CITITORI