CĂLUGĂRUL VIZIONAR (3)

in Alte știri

 

 

Arătare pentru femeile care fac avort (3)

Acolo, cele două femei au văzut, sădiţi pe mai multe rînduri, copaci de toate soiurile, care difereau atît după culoarea frunzelor, cît şi după rod. Printre pomi se întindea o iarbă frumoasă şi mătăsoasă, cu o mulţime de flori. Au mers pe o alee, ajungînd într-un loc unde erau o mulţime de copii mici, foarte frumoşi, care vorbeau între ei, se jucau prin iarbă, culegeau flori şi se bucurau. Femeia a întrebat-o pe însoţitoarea ei:

– Cine sînt copiii aceştia şi ce este cu ei?

Aceasta i-a răspuns:

– Şi tu ai copii acolo.

După care, atunci cînd femeia a vrut să se apropie de copii, pentru a-i vedea mai bine, însoţitoarea i-a zis:

– Nu se poate, de altfel, nici nu-i poţi cunoaşte.

De acolo, au mers pe o altă alee, privind şi admirînd pomii, ale căror ramuri erau încărcate de fructe. Femeia a vrut să mănînce din acele fructe, dar i s-a spus că nu se poate. Şi aşa, mergînd mai departe, cele două au zărit o ceată de fete tinere, îmbrăcate, toate, în straie de mirese, cu coroniţe pe cap. Femeia s-a minunat mult de prezenţa lor. De acolo, şi-au continuat drumul şi au văzut alte femei, ce stăteau, fiecare, pe lîngă unul din copacii plini de roade, avînd la ele fel de fel de bucate, pe care le împărţeau la oamenii săraci. Întrucît i se făcuse foame, femeia a cerut şi ea ceva de mîncare, dar aceea care o însoţea i-a zis:

– Nu cred că are să-ţi dea cineva din merindele astea, pentru că fiecare femeie are numai pentru ea. Dacă vrei să te convingi, poţi cere să-ţi dea!

Atunci, ea a cerut de la una, apoi de la alta şi, tot aşa, de la mai multe femei, dar nici una n-a vrut să-i dea de mîncare. Însoţitoarea i-a spus:

– Acestea sînt nişte străine, dar ai şi tu din rudele tale aici, poate că-ţi vor da ele.

Mergînd aşa, de la una la alta, femeia a întîlnit-o pe bunica ei după mamă (care murise de mult timp) şi i-a cerut, şi ei, să-i dea ceva de mîncare. Însă bunica i-a zis:

– Draga bunicăi, n-am de unde să-ţi dau; nu vezi că-i am pe aceşti sărmani, pe care trebuie să-i hrănesc?

Femeia a mers, împreună cu însoţitoarea, mai departe şi, la un moment dat, a găsit-o pe mama ei (care era încă în viaţă). Aceasta nu avea alături un copac roditor, ci un mesteacăn frumos şi pletos. Pe umăr, ea avea o traistă cu felii de pîine în ea, iar în mînă ţinea un paner cu colăcei. Pe braţe, purta un copilaş care plîngea într-una şi pe care nu reuşea să-l liniştească. Atunci, femeia i-a zis:

– Mamă, dă-i să sugă, ca să tacă!

La care ea a răspuns:

– Acesta aşa mă va tot necăji pe mine, întrucît cu nimic nu tace.

Femeia i-a cerut şi mamei sale de mîncare, dar nici ea nu a vrut să-i dea, spunîndu-i că tot ceea ce are este numai pentru ea.

Şi, cu aceste vorbe, femeia a pornit mai departe, împreună cu însoţitoarea ei, pînă ce a ajuns la o poartă. Acolo, femeia în negru a făcut iar, de 3 ori, semnul Sfintei Cruci. Atunci, poarta s-a deschis şi cele două au ieşit din grădina cea mare. În urma lor, nişte tineri îmbrăcaţi în alb au închis poarta.

Continuîndu-şi drumul spre Apus, au intrat pe un cîmp cu o mulţime de fîntîni şi, la fiecare dintre ele, se aflau mai mulţi oameni. Fiindu-i sete, femeia a cerut apă de la unul, apoi de la altul, dar nici unul nu a vrut să-i dea, spunîndu-i că fîntînile sînt ale lor. Şi tocmai în capăt, după ce au trecut pe lîngă multe fîntîni, au dat de un bătrînel, care avea o fîntînă mică, din piatră, aşezată într-un mal. Spre deosebire de toţi ceilalţi, mumai el nu avea pe nimeni căruia să-i dea apă. Cînd femeia i-a cerut şi bătrînului apă, acesta i-a oferit o cană plină. Ea o bău cu încîntare, fiindcă apa era rece şi gustoasă. Mai ceru încă o cană, iar bătrînelul îi satisfăcu dorinţa. După ce s-a săturat, femeia i-a mulţumit şi a plecat, împreună cu însoţitoarea ei. Au luat-o spre miază-noapte, pe o vale. Uitîndu-se în jur, nedumerită, femeia o întrebă pe cealaltă:

– Unde mergem acum?

– Trebuie să vezi ceva, îi răspunse femeia în negru.

– Mai bine mergem acasă!

– Vom merge acasă, dar, mai întîi, trebuie să mai vezi ceva.

(va urma)

ILARION ARGATU

COMENTARII DE LA CITITORI