CĂLUGĂRUL VIZIONAR (7)

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Unul din cei 2 diavoli îi vorbea femeii la urechea stîngă, iar celălalt îi vorbea la urechea dreaptă. Cînd au intrat ei, îi însoţea o muzică puternică şi atît de ritmată, încît cred că, şi mort de-ai fi fost, ai fi jucat după ea. În acelaşi timp, se auzea vocea unui bărbat, care spunea:

– Numai tu nu te descurci aşa cum ştiu să se descurce toate femeile. Numai tu vrei să naşti toţi copiii. Şi, în loc să ne distrăm şi să o ducem bine, o să trăim în lipsuri şi sărăcie, din cauză că vrei să dai naştere atîtor copii.

Toate acestea erau vorbele bărbatului ei.

Cît timp a vorbit acesta, volumul muzicii era mai scăzut, astfel că s-a auzit bine tot ceea ce rostise el. Cînd a terminat de vorbit, însă, muzica a pornit iar, şi cu atîta putere, de se zdruncinau, parcă, toţi pereţii. De lemn să fi fost, şi tot ai fi săltat pe ritmul ei! Apoi, al doilea diavol a început să-i vorbească femeii, la urechea cealaltă. Muzica s-a domolit puţin şi, astfel, glasul lui se auzea clar:

– Numai tu vrei să faci toţi copiii şi nu cauţi să te descurci aşa cum o fac toate femeile. Acum, bărbatul tău dansează cu alta şi se plimbă cu alta!

Apoi, muzica a izbucnit iar într-un ritm nebunesc, de îţi venea să salţi, chiar dacă ai fi fost de lemn. Vocea bărbatului ei se auzea din nou:

– Numai tu vrei să naşti toţi copiii, în loc să te descurci aşa cum se descurcă alte femei. Numai tu vrei să muncim şi să trăim în sărăcie toată viaţa, crescînd copii, în loc să ne distrăm!

După un timp, s-a auzit, slab, vocea femeii:

– Bine, vreau să scap de sarcină!

Din acel loc am intrat, apoi, într-o cameră îmbrăcată în faianţă, în care se aflau o masă din sticlă şi un pat foarte înalt, avînd la capăt nişte cîrlige de metal. Uşa s-a deschis şi femeia a pătruns în încăpere. Era gravidă, în luna a 9-a. După mărimea sarcinii, femeia părea să aibă gemeni. În sală a intrat un medic cu un chip ciudat, hidos. Acesta ţinea în mîini o tavă cu instrumente şi bisturie ce sclipeau, de curate ce erau… Mi-a rămas în minte strălucirea lor. Femeia s-a aşezat, cu spatele la noi, pe acel pat înalt. Noi nu o vedeam complet, deoarece era acoperită. Apoi au apărut nişte drăcuşori, care au legat mîinile femeii de pat, cu nişte curele. Medicul a trecut în faţa patului, a lucrat puţin şi a scos un copil cu ochi albaştri, de o frumuseţe rară, pe care l-a ridicat şi, apoi, l-a aruncat spre mine. Eu am întins mîinile să-l prind. Dar, în secunda aceea, uşa din spatele meu s-a deschis, şi un drac de 12-14 ani, mai mult un copilandru, a prins copilul aşa cum ai răpi ceva din zbor, şi a strigat:

– Acesta e al meu! Acesta e al meu!, după care a dispărut cu pruncul.

Femeia s-a dat jos de pe patul înalt şi a început să meargă clătinîndu-se, nesigură pe picioare. Apoi, au intrat în încăpere 2 draci, fiecare avînd cîte o furcă în mînă. Au aşezat furcile vîrf în vîrf, şi femeia s-a aşezat pe ele, ca pe un scaun. Ei au balansat furcile şi au numărat: ,,Unu, doi, trei!“. La ,,trei“, au aruncat-o din furci aşa de departe, încît femeia se zărea mică, precum o rîndunică. În acest timp, s-au deschis uşile ce dădeau într-o cameră laterală. Acolo se aflau 3 tunuri, şi din fiecare tun ieşeau, cu intermitenţă, fum şi foc. Se trăgea înapoi fumul, după care ieşea focul. Se trăgea înapoi focul şi, imediat, apărea fumul. De la distanţa la care fusese aruncată, femeia s-a întors către pămînt şi a intrat în primul tun. După ce aceasta a pătruns acolo, un drac urmărea, printr-o ferestruică laterală, tot ceea ce se întîmpla în interiorul tunului şi îi spunea altui drac:

– Bine, bine, foarte bine, acum e numai bine!

După ce femeia a stat un timp în tun, dracul a apăsat pe o manetă, şi, în clipa următoare, nefericita s-a învîrtit pe sus, după care a căzut în mijlocul camerei. A rămas acolo, stînd aşezată turceşte. Apoi, s-a deschis o uşă, şi apare dracul care luase copilul. Acesta îi pune femeii pruncul în poală şi îi zice:

– Acum, mănăncă-l!

Femeia stătea cu mîinile la spate. Nu şi le putea folosi, fiindcă mîinile erau legate. Privea la copil aproape absentă. Femeia era tînără şi foarte frumoasă. Copilul îi semăna mamei, luase mult din frumuseţea ei. El gîngurea şi îşi mişca picioruşele şi mînuţele strînse pumn. Pruncul era de o frumuseţe rară: avea ochi albaştri, pielea albă şi obrăjorii roz.

Apoi, în cameră au intrat 2 draci, fiecare avînd în mînă o furcă şi, cu ele, au început să o bată pe femeie, aplicîndu-i lovituri grele pe spinare. Unul o trăgea de păr şi celălalt o lovea. Amîndoi o băteau pe rînd şi strigau:

– Mănîncă-l, mănîncă-l!

Femeia îndura loviturile, iar faţa îi era crispată de durere. Dar ei o băteau fără întrerupere. Din tînără şi frumoasă cum era, faţa i s-a umplut de riduri şi de zbîrcituri, iar părul i-a albit. Cei doi continuau să o lovească şi îi porunceau:

– Mănîncă-l, mănîncă-l!

(va urma)

ILARION ARGATU

COMENTARII DE LA CITITORI