CĂLUGĂRUL VIZIONAR

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Femeia care avea 30 de avorturi (2)

Într-o clipă, mătuşa Ileana s-a trezit în camera ei, la miez de noapte. Speriată şi înfricoşată, cam pe la orele 2 din noapte, ea a venit în faţa casei mele, bătîndu-mi în geam şi în uşă. Mă ridic, merg la uşă şi, cînd o deschid, mătuşa Ileana, albă ca varul şi înspăimîntată, îmi spune:

– Vai, părinte, mi s-a arătat cîţi copii avortaţi am. Sînt 30, părinte, i-am văzut pe toţi. Cel mai mare dintre ei mi-a vorbit, mustrîndu-mă că i-am dus acolo. Unii erau atît de mici… Spune-mi, părinte: ce să fac ca să-i pot scoate din locul ăla?

În timp ce-mi povestea ce a văzut, vine din urmă şi soţul ei, care se speriase că nevastă-sa s-a dus la Bistriţa să se înece. O păzea, pentru că vedea că femeia nu se simţea bine. Atunci, de faţă cu amîndoi, le-am spus:

– Va trebui să vă spovediţi şi să mărturisiţi aceste păcate. Să daţi 40 de liturghii pentru fiecare copil avortat şi să ţineţi cîte 7 zile de post negru pentru fiecare copil. Va trebui să vă păstraţi în curăţenie trupească pe perioada cît postiţi ş.a.m.d.

– Părinte, răspunse bărbatul, nu ţine nevasta mea nici o zi de post, pentru că are lăcomia pîntecului: toată ziua mănîncă, se ghiftuieşte şi plînge, dacă într-o zi nu are ce mînca. Vă spun eu că nu o să ţină nici o zi de post. Nu o să stea nici o zi în curăţenie trupească. Nu o să facă nimic din ce spuneţi dvs.

– Ba o să facă toate acestea, pentru că va trebui să-i scoată pe copii de acolo. Iar dumneata, ca soţ şi părtaş la uciderea de prunci, trebuie să faci acelaşi lucru.

– Eu mai degrabă am să fac ce spuneţi, dar ea nu o să urmeze sfaturile dvs., pentru că o cunosc. Să ştiţi, însă, că eu nu sînt părtaş la atîtea avorturi pe care ea le-a făcut. Eu nu ştiu decît de unul singur, făcut în tinereţe, cînd a trebuit să merg cu ea la doctor. De celelalte avorturi, eu nu am ştiut. Ea s-a dus, fără ştirea mea, şi a făcut avort.

După ce mătuşa Ileana şi soţul ei au plecat de la mine, el s-a apucat să bată în cuie dulapurile cu mîncare şi să le pună lacăt, ca nu cumva să o ispitească pe femeie şi să dea iama în ele. Dar, pe la amiază, a trebuit să meargă să dea apă la vite. În lipsa lui, mătuşa Ileana a luat un lemn de la sobă, a lovit cu el în lacătele puse de bărbat şi a deschis dulapurile. Soţul ei a auzit loviturile şi a venit repede în casă, ca s-o oprească pe femeie să se apuce de mîncat. Cînd el a intrat în casă, mătuşa Ileana avea deja, în gură, jumătate dintr-o bucată de carne pe care reuşise să o găsească.

– Măi femeie, o certă el, dar nu trebuie să scoţi copiii aceia din Iad? Te-ai apucat să mănînci?

– Lasă-mă, că nu pot posti, îi zise ea. Măcar să mor cu burta plină.

Cam pînă la burtă a ţinut imaginea pe care a văzut-o mătuşa în Iad şi dorinţa de a-i scoate pe copii de acolo. El, soţul, şi-a luat cărţile de rugăciune şi s-a urcat în podul casei, ca să stea departe de insistenţele mătuşii Ileana şi ca să facă tot ceea ce i-am spus, pentru a răscumpăra păcatul ei.

(va urma)

ILARION ARGATU

COMENTARII DE LA CITITORI