CAMPIONATE BALCANICE DE IERI ŞI DE AZI

in Lecturi la lumina ceaiului

Campionatele Balcanice de Atletism sînt considerate de Federaţia Internaţională ca cea mai veche competiţie regională a continentului european, născută în al treilea deceniu al secolului trecut. Iar istoria atletismului nostru este plină de episoade memorabile petrecute la aceste întreceri, care provocau o fantastică rivalitate între ţările participante. În perioada comunistă, ele erau singura competiţie în care atleţii noştri puteau să participe şi într-o ţară din afara blocului comunist, motiv pentru care erau pregătiţi cu multă atenţie de forurile sportive.
Îmi amintesc cum, la una din Balcaniadele desfăşurate la Bucureşti, campionul şi recordmanul nostru la semifond, Gheorghe Ghipu, om de bază al echipei, de la care se aştepta să cîştige două probe şi o ştafetă, nu apărea la încălzirea pentru proba de 1500 m. Toată lumea era agitată, însemna pierderea unor puncte preţioase, care anihilau speranţa la victorie a echipei noastre. Cu doar 12 minute înainte de probă, apare Gheorghiţă. De abia a avut timp să se dezbrace şi să ajungă la start. Încălzirea a făcut-o în cursă, cînd a plecat foarte încet, fiind în coada cursei, spre disperarea tribunei care, pe vremea aceea, era plină la competiţiile atletice. După o cursă ca în filme, pînă la urmă, cu un finiş distrugător, Ghipu a cîştigat. Ce se întîmplase? Doar de cîteva zile, Gheorghiţă reuşise să-şi procure o Dacie, lucru rar în acele vremuri, deoarece trebuia să aştepţi, uneori, 2–3 ani ca să-ţi vină rîndul. Şi cum venea el mîndru la stadion, un taximetrist a frînat brusc în faţa lui. Accident, scandal, miliţie, proces verbal, de era să scape omul cursa.
La o altă ediţie mai veche, în goana asta nebună după puncte, un atlet excepţional de al nostru, dar fără noroc, Ion Moina, a luat startul de 8 ori, concurînd la 5 probe, şi pe toate le-a cîştigat! (100 m, 200 m, 400 m, la toate cursele serii şi finală, săritura în lungime şi ştafetă). De abia termina o probă, şi se pregătea pentru alta. Spuneam fără noroc, deoarece, în anul 1946, la Campionatele Europene de la Oslo, unde România nu a avut bani să-l trimită, proba de 100 m se cîştiga cu performanţa de 10,6 sec. În timp ce „Moci“ – aşa îi spuneam toţi – alerga, în aceeaşi zi, la Predeal, 10,4 sec!
Nu mai vorbesc despre stadioanele pline de spectatori. Astăzi, Campionatele Balcanice nu se mai bucură, la noi, de aşa de multă atenţie, mai ales în privinţa spactatorilor.
Săptămîna trecută, s-a desfăşurat la Piteşti a 75-a Ediţie a acestor Campionate Balcanice. Cu toate că Federaţia Română de Atletism, printr-un gest lăudabil, a contribuit material pentru a încuraja deplasarea elevilor ca să asiste la acest eveniment, mare parte din tribunele stadionului au fost dezolant de goale. Motivele acestui declin al atletismului românesc sînt multe şi nu este acum momentul să ne oprim asupra lor.
Dar vom comenta cîteva aspecte şi rezultate care le-am remarcat cu acest prilej. Trebuie să mărturisesc că nu am fost prezent la concurs, ci le-am privit la televizor. Însă transmisia, în prima zi, a lăsat mult de dorit. Nu au fost arătate, cu excepţia aruncării greutăţii la băieţi, majoritatea probelor de aruncări şi sărituri. Iar la alergări, la proba de 3.000 m plat a fetelor, am auzit doar că s-a dat startul şi că au intrat în ultimul tur, dar fără nici o imagine. La finalul alergărilor, deseori nu s-au anunţat performanţele realizate, iar numele concurenţilor participanţi au fost redate cu multe confuzii. Au fost multe probe desfăşurate care nu s-au transmis deloc, printre care săritura cu prăjina, aruncarea suliţei şi a discului, la fete, sau săritura în înălţime a băieţilor. Nemaivorbind de stîngăciile şi incompetenţa comentatorului. A doua zi, însă, transmisia a fost cu totul altceva. Cu imagini şi comentatori mult mai buni. Performanţe deosebite nu au prea fost, probabil şi datorită căldurii excesive. Am reţinut, totuşi, cursa frumoasă alergată de românce la 800 m, cîştigată de Florina Pierdevară, şi timpul bun realizat de fetele noastre la ştafeta 4 x 400 m. Dar îngrijorător este faptul că, la o mulţime de probe, România nu a avut nici un reprezentant, deşi Balcaniada s-a desfăşurat în ţara noastră. Organizarea bună a întrecerilor a contribuit la succesul acestei competiţii, care a fost o bună verificare pentru mulţi atleţi care vor participa, săptămîna viitoare, la Campionatele Europene de Atletism.

Silviu Dumitrescu

COMENTARII DE LA CITITORI