CANIBALII

in Alte știri

Motto: Pe o insulă naufragiază un marinar. Acesta îl întreabă pe un băştinaş: – Pe insula asta sînt canibali? – Oh, nu mai sînt, domnule, pe ultimul l-am mîncat eu.

 

Epocile de răscruce ale Istoriei au dus, întotdeauna, la fenomene de degradare umană îngrozitoare. N-avem decît să ne gîndim la cîteva revoluţii. La 2 ani de la moartea lui Oliver Cromwell, în 1658, regaliştii englezi i-au dezgropat acestuia cadavrul şi i l-au spînzurat. Ce poţi spînzura la un cadavru? Şi totuşi, barbaria s-a întîmplat, unii dintre autori fiind contemporani cu genialul Shakespeare. Ce tenebre ascunde natura umană încît a fost posibilă o asemenea monstruozitate? Acei nobili au fost satisfăcuţi văzînd cum atîrnă în ştreang osemintele, înveşmîntate în zdrenţe, ale unui om? După aproape 150 de ani, frumoasa marchiză Du Barry – amantă a Regelui Ludovic al XV-lea – a fost turnată de valetul ei negru, pentru nişte păcate imaginare, fiind ghilotinată de iacobinii Revoluţiei Franceze. O păpuşă de ceară o înfăţişează în Muzeul Madamme Tussaud, din Londra, pe care l-am vizitat de două ori. E ceva emoţionant, dacă ne gîndim că un fel de pilă electrică, montată sub rochie, creează senzaţia că inima acelei păpuşi încă palpită, după mai bine de 200 de ani. Repet: a denunţat-o un servitor de culoare. Alţi zeci de mii de francezi au fost daţi, şi ei, în gît de către semeni ai lor. Motorul societăţii cerea sînge – singurul combustibil care îl mulţumea. Să mai pomenesc de Revoluţia bolşevică? Ea a făcut victime nu numai printre duşmani, ci şi printre susţinători, dacă ne gîndim la sinuciderea marilor poeţi Serghei Esenin şi Vladimir Maiakovski.

Eu sînt unul dintre puţinii români care au fost în pelerinaj la Auschwitz. Am fost şocat de ceea ce am văzut acolo. Asemenea atrocităţi nu trebuie să se mai întîmple, fiindcă nu sîntem fiare sălbatice. Emblema fiecărui cutremur revoluţionar ar trebui să fie pictura lui Goya, „Chronos, devorîndu-şi copilul“.

Aşa s-a întîmplat şi în România de la cumpăna anilor 1989-1990. Atîţia oameni închişi, ba chiar ucişi pe nedrept! De către cine? De către cei care încercau să-şi scape, ei, pielea. Amintiţi-vă că cei mai violenţi contestatari ai Securităţii erau chiar foştii turnători. Ani de zile, aceşti nemernici au răspîndit şi au întreţinut impresia, fabricată, că eu colaborasem cu Securitatea, cînd adevărul era exact pe dos. În acea perioadă, unii directori ai SRI şi-au mîncat omenia şi au dat satisfacţie acestor ticăloşi. Mă refer la Virgil Măgureanu şi Radu Timofte. Spre marea lor ruşine, cele 20 de volume pe care le însumează Dosarul de Urmărire Informativă pe care mi-l întocmise Securitatea dovedeau contrariul: zi şi noapte, 24 de ore din 24, eu am fost supravegheat de Securitate. Rînd pe rînd, prigonitorii mei au fost bătuţi de Dumnezeu: Radu Timofte putrezeşte în pămînt, S.R. Stănescu a fost dovedit ca informator, iar acum e în închisoare, cît despre licheaua de la „Academia Caţavencu“, Cornel Ivanciuc, mai mare mila, îl evită toţi, ca pe-un ciumat. Necazul cel mare e altul: au trecut 25 de ani de pomană. Un sfert de secol pierdut pentru România. Cine ne dă anii ăştia înapoi? Cine e vinovat? În mod paradoxal, eu cred că Poporul e principalul vinovat. Lichele au fost şi vor mai fi. Şi cozi de topor. Dar de ce la greci, sau la unguri, sau la cehi, sau la polonezi nu se eternizează la Putere găştile de impostori şi bandiţi? De ce la ei toate sînt excepţia – pe cînd la noi reprezintă regula? Aceasta e întrebarea.

Astăzi, asistăm la o răfuială între canibali. Toată lumea dă în gît pe toată lumea. Iar aşa-zisul şef al Statului a început să-i arunce peste bord chiar şi pe cei care l-au ajutat să ajungă ceea ce nici n-a sperat vreodată. În mod concret, li se pregătesc Dosare Penale lui Vasile Blaga şi Cătălin Predoiu. Pe Adriean Videanu l-a „rezolvat“. În curînd, cînd n-o să mai aibă nevoie de Laura Codruţa Kövesi şi Florian Coldea se va debarasa şi de ei. Riscurile, însă, vor fi foarte mari, fiindcă cei doi îl au la mînă, iar SRI-ul poate demasca impostura şi frauda istorică, din noiembrie 2014. Pînă şi canibalii erau, parcă, mai cinstiţi, respectînd regulile unui ritual: focul era foc, oala fierbea cît trebuia, mestecăul era mestecău. La noi, canibalii îi bagă în puşcărie şi pe copiii duşmanilor (?!). Ce ne rezervă viitorul? Surprize, surprize! Nu atingeţi telecomanda, fiindcă nici nu ştiţi ce pierdeţi.

CORNELIU VADIM TUDOR

2 februarie 2015

COMENTARII DE LA CITITORI