CAPITALA ROMÂNIEI E INVADATĂ DE ŞOBOLANI!

in Lecturi la lumina ceaiului

Mult i-a mai trebuit presei române să priceapă un adevăr, pe care eu îl rostesc de vreo 20 de ani: unde nu sînt cîini, apar şobolanii! Una dintre primele amintiri ale mele, de pe cînd aveam 3-4 ani, este o scenă şocantă: în curtea copilăriei, situată pe Strada Plivitului (fostă Decebal), care dădea în Calea Rahovei, am urmărit lupta teribilă dintre cîinele nostru, Ursu (un dulău foarte puternic, cu blană roşcată) şi un şobolan enorm. Aşa cum se ştie, ochiul unui copil se transformă, pe măsura trecerii timpului, în ochean, conturul şi proporţia lucrurilor fiind modificate.

Dar o ,,fotografie de moment“, care nu mă poate înşela, îmi arată o încleştare de lungă durată, cu muşcături de ambele părţi, purtată într-un perimetru destul de mare, între un nuc şi un gutui. Noi, copiii şi părinţii, ne uitam uluiţi, fără a putea interveni în vreun fel. După minute bune, a învins eroul nostru, Ursu. Aceea a fost întîia dovadă a utilităţii unui cîine: a stîrpit un şobolan, dar numai după o luptă cruntă. Fac un salt peste timp, la anul 2001, cînd primarul general al Capitalei a luat hotărîrea să stîrpească nu şobolanii oraşului, ci… cîinii! Într-o scurtă perioadă de timp, Traian Băsescu a umplut Bucureştii de sîngele a peste 70.000 de cîini nevinovaţi. Încă de la început, în faţa vilei unde locuia Traian Băsescu, alături de premierul Adrian Năstase şi de fostul premier Nicolae Văcăroiu, pe Bd. Mareşal Prezan, lîngă Arcul de Triumf, am participat la un miting de protest.

Era ceva spontan. Hingherul-şef nu a catadicsit să iasă – laş, ca de obicei.

Ne-am dus, apoi, pe jos, la locuinţa lui Ion Iliescu, din Cartierul Primăverii. N-a ieşit nici el. Ba chiar nişte gorile de la SPP nici nu ne-au lăsat să circulăm pe acea stradă (?!). Halal social-democrat, care ocupa, prin furt, fotoliul cîştigat de mine. Noi, cele cîteva zeci de bucureşteni, am plecat acasă. Ne era clar că n-ai cu cine vorbi: criminalul e criminal, nu-l poţi îndupleca, el ştie numai de frică. Au trecut anii. Şi-a făcut apariţia un alt pretendent la conducerea Primăriei Capitalei: un doctor care s-a remarcat la… moartea lui Corneliu Coposu. În sens negativ, de partea doamnei cu coasa. Vorba aia: ,,Operaţia a reuşit, pacientul a murit“.

Întrebat de ziarişti cum vede el rezolvarea problemei cîinilor fără stăpîn, acest Oprescu a făcut o glumă macabră: îi duce unde nu e nici întristare, nici durere, la loc cu verdeaţă (?!). Aşa este el, băncos. Credea că are umor. Poate, dar era un umor negru, sinistru. Acest Oprescu era primul medic pe care îl văzusem cerînd moarte, nu viaţă. El face parte din acea categorie de prefăcuţi, care spun, fiecărui interlocutor, ce vrea să audă – dar fac tot cum îi taie pe ei capul. Enervantă specie. Indiferent ce justificări şi pretexte îşi fabrică, Oprescu e un ucigaş. El nu ştie ce-l aşteaptă din partea unui pamfletar şi memorialist ca mine. Şi nici din partea celor 15.000 de cîini pe care i-a măcelărit în Bucureşti, de la începutul anului şi pînă acum: după moartea lui, spectrele acelor îngeri nevinovaţi îl vor strînge de gît, îl vor tortura, vor turna canistre de benzină pe flăcările în care va arde.

Am să fac, acum, un salt nu peste timp – ci peste spaţiu. Mai exact, voi ateriza pe pagina de ziar de joi, 24 iulie 2014 („Libertatea“), unde stă acest titlu trist: ,,Bucureştenii care se plimbă într-unul din cele mai mari parcuri din Capitală sînt îngroziţi. «Era să-mi sară şobolanul în căruciorul copilului!»“. Asta a spus-o o tînără mamă, care îşi plimba bebeluşul în Parcul Al. I. Cuza, fost I.O.R. Dar ce, numai acolo mişună şobolanii? Îi întîlneşti în absolut toate parcurile Capitalei României. Şi nu numai în parcuri: în pieţe, pe străzi, în curţile şcolilor, sub podurile Dîmboviţei. Aproape nu e zi, sau noapte să nu-i văd, şi eu, la Casa Scînteii. Unde, mai nou, nu se mai face presă – se fac nunţi, baluri, paranghelii. Cîinii au dispărut, fiindcă nu-i suportă primarul Sectorului 1, Andrei Chiliman (liberal, desigur, că marii Brătieni erau, şi ei, hingheri!), şi o femeie sub-prefect, adjuncta prefectului Petroveanu, pe nume Mariana Câmpurean.

Săptămîna trecută, după orele 11 noaptea, hingherii şi poliţiştii locali au bîntuit ca strigoii, cu 7-8 maşini – totul pe bani publici. Nu vînau şobolani, ci pe… vînătorii şobolanilor, cîinii. Şobolanii să trăiască, să se înmulţească, să ne composteze, pînă la os, să ne dea microbii a 20 de boli grave (ciuma, holera, leptospiroza etc.). Asta e realitatea. Mie să nu-mi ţină predici o handicapadă, ca Ana Măiţă (Muiţă), care se laudă că a născut din picioare, sau în cadă, şi ţipă, ca o isterică: ,,Daţi carne de copii la cîini! Daţi carne de copii la cîini! Daţi carne de copii la cîini!“ – şi tot aşa, ca o placă stricată. Ştiu bine cîţi bani a stors nenorocita asta de la George Sörös, pentru programul ei stupid, existent doar pe hîrtie, „Mame pentru mame“. Mai bine i-ar zice ,,Foame pentru foame“. Să mă lase-n pace cei 7-8 agitatori ai Legii lui Ionuţ, care şi-au dat arama pe faţă: 3.000.000 de euro cer despăgubiri, pentru că o babă iresponsabilă a lăsat, timp de 2 ore, nesupravegheat acel copil nevinovat. Ce s-ar fi întîmplat dacă micuţul ar fi ajuns pe o linie de tramvai şi ar fi fost omorît?

Legea lui Ionuţ îşi schimba destinatarii, cerînd nu eutanasierea cîinilor, ci uciderea vatmanilor? Dar sînteţi nebuni, cu toţii! Atîta aştepta clăpăugul sangvinar Sorin Oprescu! Acum, avea cadrul legal să scalde Capitala în sînge! Zis şi făcut. Nu ştiu unde l-a găsit pe bolnavul mintal Răzvan Băncescu, dar ştiu la ce şmecherii a recurs ,,doctorul iubitor de arginţi“ pentru a-l unge şef de Proiect la ASPA: întîi l-a făcut controlor (?!) la RATB şi, apoi, i-a dat plocon acea funcţie foarte profitabilă. Aşa a mai făcut şi cu alţii, după o reţetă mafiotă pe care DNA-ul e dator s-o verifice. Fiecare ieşire publică a acestui S.O., pe tema cîinilor, duduie de minciuni neruşinate: că nu-i omoară nimeni pe cîini, că el a făcut adăposturi, că fiul lui şi prietenii acestuia îi salvează etc. Ăsta-i tîmpit, sau face pe tîmpitul? Noi nu ştim ce afaceri derulează odrasla lui şi acei prieteni, care i-au deschis, la o bancă din Cipru, un cont de 10.000.000 de euro? În 2 din cele 4 Dosare Penale în care e chemat Sorin Oprescu să dea cu subsemnatul, calitatea lui e de învinuit, nu de martor, cum bravează el.

De cîtva timp, Curtea de Apel a dat o decizie, care invalidează şi interzice Legea eutanasierii. Dar Sorin Oprescu – care, de atîtea ori, s-a ascuns după Justiţie – nu o respectă. Nu vrea el. Fiindcă se crede protejat ba de israelieni, ba de americani, ba de dracul să-l pieptene. Aşa că ucide mai departe. Iar lombrozianul Băncescu sare la bătaie, de faţă cu poliţiştii: ba un pumn în figură unui bărbat, ba un picior în burtă unei tinere… Într-o ţară normală, un asemenea huligan ar fi fost arestat imediat! Dar România nu e o ţară normală – e un abator cu public. E acea junglă unde hingherii primitivi şi beţi, care primesc 50 de euro pentru fiecare cîine prins, intră după bietele animăluţe în curţile oamenilor, pe care îi şi bat. Nemernicii sînt protejaţi de Poliţia Locală, condusă de un anume Ţimcu, cel prins la prostituate (dar rămas în funcţie). E îngrozitor ce se întîmplă! Îţi taie orice chef de viaţă.

Astăzi, a priceput şi presa că, unde nu sînt cîini, sînt şobolani. Mulţi. Din ce în ce mai mulţi. Pentru că e vreme caniculară, iar subsolul Capitalei e plin de hrube şi zone nisipoase, de la foştii afluenţi ai Dîmboviţei: Dîmbovicioara, Căcaina etc. Ne mănîncă şobolanii, Oprescule! Dar tu îţi faci concedii de lux, mai ales la palatul pe care ţi l-ai cumpărat în Cipru şi în curtea căruia îţi îngropi banii (aşa după cum i-ai spus, la băutură, prietenului tău, Cristel Niţă, în prezent arestat, măcar de-ar spune tot ce ştie). Mai nou, şobolanii sînt atleţi şi sar în landourile copiilor. Numai în pieptul tandemului asasin Oprescu-Băncescu nu sar. Nu-i nimic, o să sară mîna lungă a Legii şi ei tot în puşcărie vor ajunge.

CORNELIU VADIM TUDOR

24 iulie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI