Caracatiţa corupţiei din vama Moraviţa a renăscut mai puternică şi mai periculoasă (1)

in Război corupției

La cinci ani distanţă de la momentul în care toţi angajaţii vămii Moraviţa au ajuns după gratii pentru corupţie, procurorii au lăsat din nou punctul de frontieră fără pază. Motivul: corupţia a revenit mai energică şi mai periculoasă. Poliţiştii vizaţi de noua anchetă sînt acuzaţi inclusiv de faptul că-i ajutau pe infractorii urmăriţi general să fugă din ţară. În urmă cu 5 ani, autorităţile judiciare demarau cea mai amplă operaţiune anticorupţie de pînă atunci. Procurorii DNA, însoţiţi de o armată de poliţişti şi jandarmi, au descins în vămile Moraviţa şi Naidăş de unde au ridicat peste o sută de vameşi şi poliţişti acuzaţi că au trecut de cealaltă parte a legii. La 5 ani distanţă, Vama Moraviţa, care între timp şi-a refăcut efectivele decimate de anchetă, se află în centrul unui scandal similar. Ancheta de atunci a DNA nu numai că nu a stîrpit corupţia la PTF Stamora-Moraviţa, dar a determinat chiar o rafinare a metodelor folosite de funcţionarii vămii de a lua şpagă, pentru a nu mai fi prinşi atît de uşor. De doi ani au avut nevoie procurorii DIICOT ca să probeze din nou corupţia de aici, iar în anchetă a fost nevoie inclusiv de investigatori sub acoperire. Marţi au acţionat. Zeci de procurori, ofiţeri DGA şi mascaţi au blocat complet Vama Moraviţa, atît pe sensul de intre în ţară, cît şi pe cel de ieşire spre Serbia, fiind vizaţi nu mai puţin de 80 de suspecţi – poliţişti de frontier, dar şi traficanţi de ţigări. Simultan cu acţiunea din vamă, anchetatorii au făcut alte 40 de descinderi la locuinţe ale contrabandiştilor şi funcţionarilor vamali.
Şpaga „tradiţională“
Potrivit unor surse judiciare, creierul grupării era şeful PTF Stamora-Moraviţa, Gabriel Ionuţ Furcea, care îi coordona pe şefii de tură. Banii strînşi de la contrabandişti erau împărţiţi apoi între poliţiştii de frontieră. Acelaşi ofiţer, Gabriel Furcea, mai fusese cercetat şi acum doi ani, în urma unui incident provocat în vamă de mai mulţi contrabandişti de ţigări. Ancheta procurorilor DIICOT a scos la iveală că funcţionarii nu luau şpagă doar de la contrabandişti, ci erau deschişi către „orice activităţi apte să genereze venituri ilicite – sprijinirea traficului de migranţi; favorizarea unor infractori daţi în urmărire generală, prin permiterea accesului acestora nestingherit peste frontiera de stat; omiterea constatării, contra unor sume de bani, a oricăror abateri de natură contravenţională înregistrate la momentul trecerii frontierei“. Mai mult decît atît, atunci cînd nu puteau constata vreo neregulă, poliştii tot cereau şpagă, în virtutea unei aşa-zise „tradiţii“ căreia călătorii trebuiau să i se supună. „Pentru ca lipsa de scrupule a funcţionarilor să fie totală, se impune remarcat faptul că, pînă şi în acele situaţii cînd nu aveau nici un element pentru care să solicite remiterea unor sume de bani, poliţiştii de frontieră solicitau expres acest lucru, fără nici cea mai mică jenă, apelînd la diferite formule, consacrate deja în limbajul acestora: «kafa ima?» (n.r – în limba sîrbă: ai o cafea?), «tradiţia», «dai şi tu ceva?», «hai, să fie bine!», «trebuie făcut ceva» etc.“, au arătat anchetatorii.
Palierele contrabandandei
Ancheta a relevat două paliere importante ale contrabandei din PTF Moraviţa, protejată de funcţionarii corupţi. Astfel, într-o primă categorie se încadrează diferitele grupări constituite pe plan local. Fiecare astfel de grupare era alcătuită din mai multe persoane cu roluri clar definite – unii transportau ţigările, alţii le depozitau, iar alţii le vindeau pe piaţa neagră. Aceste grupări acţionează cu preponderenţă în zona pieţelor agro-alimentare, unde îşi împart zona de comercializare şi aprovizionează şi micii distribuitori din localităţile limitrofe, magazinele de cartier etc. A doua categorie, cea mai importantă, era formată de contrabandiştii „de anvergură“. Aceştia sînt contrabandişti cu „state vechi“, care au ajuns, cu timpul, la un nivel ce le permitea să nu se mai implice direct în relaţia cu distribuitorii ţigărilor. De aceea, investigaţiile au fost complicate. „În aceste condiţii, cercetările penale ajung cu dificultate la această categorie de contrabandişti, context în care aceştia şi-au consolidat în timp poziţia pe piaţă, îşi permit avansarea unor sume importante de bani şi, poate cel mai important, şi-au dezvoltat un sistem propriu de conexiuni, atît în rîndul surselor de aprovizionare din spaţiul fost iugoslav, cît şi în cadrul instituţiilor din sistemul judiciar, în special al poliţiei de frontieră, ai căror membri, prin corupere şi cointeresare, le asigură palierul de protecţie a activităţilor infracţionale“, au arătat anchetatorii.
Anchetele DNA au schimbat „modus operandi“
Surse judiciare au explicat că, după acţiunile din 2010-2011, coordonate de DNA, la punctele de trecere a frontierei de la graniţele de vest şi de est, s-a constatat treptat o schimbare esenţială în modul de operare al contrabandiştilor şi poliţiştilor de frontieră. Astfel, anterior acţiunilor DNA, modul de operare era oarecum „la vedere“, adică şpăgile erau date chiar în vamă, în funcţie de fiecare transport de ţigări. Traficantul era întrebat ce cantitate transportă, pentru a se stabili şpaga – „vama“ era de 50 euro pentru fiecare bax de ţigări (50 de cartuşe) sau un euro pentru fiecare cartuş de ţigări (10 pachete de ţigări). Pentru a nu risca să mai fie prinşi, traficanţii, dar şi poliţiştii, şi-au schimbat modul de lucru: transporturi de ţigări mai rare, dar mai mari, precum şi remiterea mitei în afara vămii. Astfel, contrabandiştii „de anvergură“ foloseau la un transport fie mai multe autoturisme, fie maşini mai mari, precum camioane sau chiar TIR-uri. Transporturile erau anunţate din vreme şi se făceau pe turele indicate dinainte. Ulterior, contrabandiştii se întîlneau cu funcţionarii corupţi pentru remiterea şpăgilor. Pentru a elimina riscul unui flagrant, plata mitei se făcea, de obicei, pe teritoriul Serbiei. Pe de altă parte, mici traficanţi de pe plan local treceau vama pe jos de mai multe ori pe zi, avînd asupra lor, la un transport, doar cîteva cartuşe de ţigări. În acest fel, contrabandiţiştii evitau controalele amănunţite aşa cum se făceau în cazul autoturismelor şi nici nu erau înregistraţi în vamă, trecînd cu buletinul. Astfel, aceste persoane erau de fiecare dată lăsate să treacă fără nici o formalitate. Mai mult, poliţiştii de frontieră aveau grijă ca respectivii contrabandişti să nu fie depistaţi la eventuale acţiuni de control. Un investigator sub acoperire a arătat cum erau avertizaţi contrabandiştii. Pe 29 octombrie 2015, şeful de tură i-a spus unuia dintre traficanţi să aştepte, pentru că în zonă erau ofiţeri de la compartimentul de combatere a infracţionalităţii transfrontaliere (CIT). Poliţistul a mers pe sector pentru a monitoriza mişcările celor care făceau controlul, după care i-a dat „verde“ contrabandistului pentru a trece vama în deplină siguranţă.

(va urma)
(„Adevărul“)

COMENTARII DE LA CITITORI