Care globalizare e benefică şi cine va învinge? Binele, sau Răul? Roma, sau Moscova?

in Lecturi la lumina ceaiului

Se vor reuni creştinii? (1)

 

În februarie 1945, ruşii şi anglo-saxonii se înţeleg la Yalta, iar românii, învinşi în război, sînt jecmăniţi şi forţaţi să sărbătorească, scandînd: ,,Stalin şi poporul rus/ Libertate ne-au adus!”. După ce este ucis Mareşalul Ion Antonescu, Ana Pauker, cu ajutorul Armatei Roşii şi al ilegaliştilor evrei, reorientează, cu baioneta, spre Moscova, 2.000 de Biserici Unite cu Roma şi lichidează tot ceea ce aducea a Occident. Academia Română este dizolvată, iar majoritatea membrilor acesteia, la fel ca ierarhii Bisericii Unite, mor în puşcărie. Globalizarea, panortodoxia şi panslavismul, în straie roşii, marxist-leniniste, triumfă, timp de cîteva decenii, în toată lumea şi pe toate planurile, în special în Lagărul protejat de o Cortină de Fier. În anul 1964, după retragerea ruşilor şi emigrarea, în massă, a evreilor, Gheorghe Gheorghiu-Dej denunţă vasalitatea necondiţionată. Nicolae Ceauşescu refuză participarea la ocuparea Cehoslovaciei şi vrea să facă din Bucureşti a patra Romă. Această situaţie şochează a treia Romă, Moscova, în aşa măsură, încît se ajunge pe picior de război. Ceauşescu începe, după anul 1968, nolens-volens, o colaborare cu Vestul catolic. Bunăstarea anilor ‘70 încă e întipărită în memoria colectivă a românilor, la fel ca mizeria anilor ‘80, cînd Ceauşescu refuză colaborarea cu creştinii occidentali şi caută salvarea la mahomedani (la Yasser Arafat, amicul său).

În Decembrie 1989, la Timişoara, mulţimea scanda: ,,Ticălosul de tiran a fugit la Teheran!”. În acelaşi an, ruşii şi americanii se înţeleg, din nou, la Malta, şi românii sînt, iarăşi, învinşi – ,,Gorbaciov şi poporul rus/ Libertate ne-au adus!”. După uciderea, sau linşarea lui Nicolae şi a Elenei Ceauşescu, omul providenţial şcolit în panslavism, Ion Iliescu, ajutat de 30.000 de turişti ruşi, de actori şi de regizori profesionişti, precum şi de inevitabili revoluţionari, în special evrei şi ţigani, preia, din mers, privilegiile ilegaliştilor lui Stalin şi revine la Ortodoxia celei de-a treia Rome, Moscova.

În anul 1989, primul mesaj adresat Naţiunii Române de către Ion Iliescu – respectiv faptul că Nicolae Ceauşescu a întinat nobilele idealuri (de la Răsărit) – i-a asigurat acestuia trei mandate de preşedinte, precum şi promovarea partidei filoruse PMR-PCR-FSN-PDSR-PSD-USL. Fireşte, el a făcut parte, la nivel înalt, din aceste mişcări antioccidentale, iar, în prezent, este preşedinte de onoare al PSD. Alianţa dintre protestanţii anglo-saxoni şi pravoslavnici (1944 şi 1989) se bazează pe o veche aversiune şi incompatibilitate cu Sfîntul Imperiu Roman, Europa Centrală, UE, fiind, însă, singura şansă de emancipare a românilor, fără patronajul greco-slav, după cum s-a văzut la Unirea lui Mihai Viteazul, de la 1600, la Unirea cu Roma, din 1700, la Revoluţia paşoptistă de la 1848, la Unirea Principatelor Române, din 1859, la proclamarea Regatului, în 1881, la Marea Unire, din 1918, la eliberarea din Lagărul rusesc, în 1989, şi la aderarea României la UE, în 2007.

Istoria ne arată că, atunci cînd Vestul este puternic, ruşii sînt opriţi la Nistru, în Transnistria, la fel ca în zilele noastre. Şi, invers, cînd ei revin, în forţă, aşa cum s-a întîmplat după 1945, influenţa lor ajunge pînă la Munţii Balcani, iar moldo-valahii redevin vasalii lor. De exemplu, Pavel Kiseleff moderniza Principatele, pentru a le face gubernii. Programul PCR din România viza dezmembrarea ţării, ceea ce Stalin şi Hitler reuşesc. Planul Valev, o reacţie la Declaraţia de Independenţă din 1964, dezmembrează RPR în gubernii. În 2013, fostul deputat moldovean Andrei Safonov, rus din Transnistria, ca o reacţie la protestul lui Traian Băsescu faţă de susţinerea USL-ului de către postul de Radio Vocea Rusiei, pleda pentru desfiinţarea României – atunci cînd, conform dogmei marxiste, contradicţiile interne inerente lumii capitaliste, UE/NATO, vor permite. Mai nou, însă, Safonov, adică ruşii, renunţă la Transilvania, care, cu un cardinal şi mai mulţi episcopi catolici, se califică mai greu ca satrapie oriental-rusă. Pravoslavnicii se concentrează, acum, asupra moldo-valahilor, care le sînt, începînd de la principele Dimitrie Cantemir la preşedintele Ion Iliescu, preasupuşi. Altfel, le taie popa (greco-slav) limba (latină)!

(va urma)

Prof. dr. Viorel Roman,

Consilier academic la Universitatea din Bremen

COMENTARII DE LA CITITORI