Carte românească de învăţătură

in Poeme

De la tine ştiu totul: să fiu milostiv
cu cel care-şi spală în lacrimi cămaşa
cu cel ce-i la masa durerii conviv
cu omul ce trage şi simte cravaşa
Aşa-i româneşte – spuneai pe de rost –
să fii veşnic bun cu acel care-ţi cere
un codru de pîine şi-un cald adăpost
iar mila-ţi va fi cea mai mare avere.

De la tine ştiu totul: dreptate să fac
jertfind tot ce am pe altarul ideii
ca fiul dulgherului sfînt şi sărac
ce-n templul străvechi biciuia fariseii
Mînia din ochi de la tine o am
atunci cînd dau piept cu minciuna barbară
iar rana din luptă e-un dulce balsam
cînd cauza-i dreaptă şi justiţiară.

De la tine ştiu totul: să fiu om întreg
cu bune şi rele, supus la greşeală
să fiu robul muncii, deşi nu m-aleg
decît cu o prea timpurie sfîrşeală
Duios cînd se cade, şi elegiac
ori aspru ca fluviul în plauri de gheaţă
destinul cu mîna aceasta mi-l fac
eu însumi mi-am scris condamnarea pe viaţă.

De la tine ştiu totul, şi încă ceva
să mor pentru ţara aceasta amară
româncă frumoasă tu, inima mea
ai fost un tribun al iubirii de ţară
Aşa m-ai crescut pînă-n ultimul ceas
să simt româneşte, la mine acasă
pe jerba pe care ţi-am scris: Bun Rămas
de-aceea ţi-am pus Tricolor de mătasă…

CORNELIU VADIM TUDOR
(Poezie preluată din volumul
„Carte românească de învăţătură“)

COMENTARII DE LA CITITORI