CARTEA LUI IOV

in Lecturi la lumina ceaiului

 

 

Ne bate Dumnezeu din cînd în cînd

Ca să ne-ncerce, tuturor, credinţa

Ne-nvaţă cum să stăm umili la rînd

Şi ce înseamnă-n viaţă suferinţa.

 

Ne ia avutul, turmele de oi

Ne risipeşte casa ca pe-o pleavă

Rămînem singuri şi fug toţi de noi

Căci ce e omul decît o epavă?

 

Şi ce-i mai trist: ni-i ia pe cei mai dragi

Ca din senin, mor unul după altul

Şi steaua noastră cade peste magi

Sub talpa goală s-a topit asfaltul.

 

Privim în jur: ruine-s peste tot

Ne pier şi cîinii, fără explicaţii

Cianură bem şi n-avem antidot

Ne rîd în faţă toţi handicapaţii.

Îngenunchiaţi, cu fruntea în pămînt

Sîntem pierduţi, acesta-i punctul zero

Satana, care n-are nimic sfînt

Ne ispiteşe, zilnic, ca pe Nero.

 

Să punem foc, să ardem tot ce-i viu

La gropile cu lei să dăm creştinii

Şi să urlăm cu dracii în pustiu

Pe fruntea lui Christos să-nfigem spinii.

 

Ne cere să-i dăm sufletul din noi

Tot aurul din lume ni-l promite

„Cît mai răbdaţi? Sînteţi flămînzi şi goi!

Cum rezistaţi acestor dulci ispite?“

 

Da, rezistăm! Şi El a rezistat

Pe crucea morţii cînd Îl răstigniră

Însă de Domnul nu S-a lepădat

Şi azi prigonitorii Lui se miră.

 

Faţă de tot ce El a pătimit

Durerea noastră-i floare la ureche

El pentru noi, eroic, S-a jertfit

Şi-a înviat după Scriptura Veche.

 

Ne bate Dumnezeu cu plăgi de foc

Leproşi sîntem, ni-e trupul carne vie

Dar ne va da de mii de ori la loc

Şi la o nouă viaţă ne învie.

 

Iov ştim că L-a certat pe Dumnezeu

L-a copleşit cu lacrimi şi reproşuri

„De ce-mi dai, Doamne, jugul cel mai greu

Şi-un fum de doliu fumegă pe coşuri?“

 

Iar Dumnezeu din slavă i-a răspuns

Cu fulgere şi tunete măreţe

Zicînd că l-a bătut îndeajuns

Ca lecţia smereniei s-o înveţe.

 

Noi nu ne tragem, sigur, din Adam

E Iov strămoşul nostru din vecie

Cînd Dumnezeu i-a pus pe răni balsam

Ne-a vindecat, de-a pururi, de trufie.

27 decembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI