Cazuri celebre din istoria criminalisticii

in Lecturi la lumina ceaiului

Bijuterii de familie (4)

– Mi-am început cercetările fără să mă grăbesc, de fapt, nu ştiam prea bine ce caut. Era o percheziţie de rutină, din care nu trebuia să-mi scape ceva. Am cercetat metodic fiecare obiect din cameră, în care, după părerea mea, trebuia să se găsească cheia misterului care a condus la maladia doamnei Edith. Tocmai cînd mă hotărîsem să caut şi în celelalte camere, privirea mi-a fost atrasă de caseta ovală cu bijuterii. Îmi veni deodată ideea că între destinaţia care i se dădea acum şi motivele pe care le-a avut sculptorul cînd a cioplit acel chip enigmatic de Buda, există un ciudat contrast. Urmînd un impuls, pe care nici aci nu mi-l pot explica, dar care poate aparţine anilor de rutină în meserie, am răsturnat conţinutul pe pat şi am început să scutur cutia. Am ciocănit-o. Sunetul care s-a auzit a făcut să-mi bată inima mai repede. Era limpede că avea un compartiment secret. În ce scop? Pentru a ascunde o bijuterie de valoare mai mare? Puţin probabil! Atunci? Am hotărît să iau cutia la sediul Scotland Yard pentru a o încredinţa specialiştilor spre examinare. Poate că un examen cu raze X i-ar fi dezvăluit secretul. I-am comunicat majordomului intenţia mea, fără să-i spun şi ce urmăream. Am făcut împreună un inventar, în dublu exemplar, pe care l-am semnat amîndoi şi, apoi, cu cutia sub braţ, am părăsit vila.

Examenul cu raze X s-a efectuat fără dificultăţi: într-adevăr, caseta conţinea un mic locaş secret, care se deschidea graţie unui resort, apăsînd cu un ac într-un orificiu minuscul, greu de sesizat. Dar nu asta era important, ci conţinutul ascunzătorii: o mică fiolă de sticlă închisă la culoare, care conţinea cîteva cristale albe. După cîteva tatonări, s-a constatat că fiola, sau mai bine zis conţinutul ei, sub influenţa razelor X, devenea puternic fluorescentă. Era limpede că se găseau în faţa unei substanţe radioactive; faptul a fost confirmat deîndată cu ajutorul unui contor Geiger-Müller: substanţa din fiolă era extrem de radioactivă, şi manipularea ei, fără mijloace de protecţie, era primejdioasă. După aceste surprize, nu mai exista nici un dubiu asupra rolului pandantivului şi modul în care doctorul Simey intenţiona să-şi suprime soţia. Doza puternică de radiaţii urma să o extermine în scurtă vreme, fără ca cineva să-şi poată da seama despre ce este vorba. Inspectorul-şef Pearson a fost invitat să se convingă personal de cele constatate de sergentul Garfield şi de experţii laboratorului. Inspectorul dispuse să se facă o anchetă asupra perioadei anterioare a vieţii doctorului Simey, adică înainte ca acesta să-şi deschidă cabinetul la Londra.

(va urma)

PAUL ŞTEFĂNESCU

COMENTARII DE LA CITITORI