Ce a căutat Assad în Rusia?

in Lecturi la lumina ceaiului

 

Liderul de la Damasc şi-a asumat riscurile unui zbor periculos, printre tirurile de rachete ale rebelilor, în prima sa vizită externă de la începerea războiului civil. Doar pentru a-i mulţumi, personal, lui Putin?

Kremlinul a păstrat secretul asupra vizitei lui Bashar Al-Assad pînă ce acesta s-a întors cu bine la Damasc, a informat purtătorul de cuvînt al lui Vladimir Putin, Dmitri Peskov. O recunoaştere implicită a riscurilor pe care le-a înfruntat liderul sirian, survolînd un teatru de război, la doar cîteva zile după ce rebelii au primit o nouă livrare de armament american modern. Şi printre care ar fi de mirare să nu se găsească şi nişte rachete anti-aeriene, aşa cum rebelii sirieni cereau la 2 octombrie, într-un apel disperat către administraţia Obama, pentru a mai tăia din elanul raidurilor ruseşti.

A pupat papucul ţarului

Un lucru este cert: cu toată protecţia aeriană rusă, Assad şi-a riscat viaţa zburînd pînă la Moscova. De ce? Doar ca să-i mulţumească liderului de la Kremlin? Putea să o facă, mai în siguranţă, din studiourile TV de la Damasc. Ca şi pînă acum, cînd a avut de transmis mesaje către lume.

O primă ipoteză este că ambele personaje aveau nevoie de o strîngere de mînă în direct, în scopuri propagandistice. Assad, pentru a arăta că rămîne în cărţi pentru o soluţie negociată, deşi toată lumea îi cere să plece, Putin, pentru a-şi consolida sprijinul opiniei publice de acasă, pe fondul informaţiilor (neconfirmate încă) despre primii ruşi morţi în Siria. În plus, „trecerea prin foc” a lui Assad, la chemarea lui Putin, a fost şi o demonstraţie de forţă. Liderul de la Kremlin a arătat că este singurul de care Assad e dispus să asculte.

O altă cheie a enigmei vizitei ar putea-o reprezenta cele 3 ore de dialog între delegaţii. Asta înseamnă negocieri, şi încă foarte complicate. Pentru a-şi impune soluţia dorită de el în Siria, Putin ar avea nevoie ca, după ce îşi va îndeplini rolul de tranziţie, Assad să plece. Astfel, puterile occidentale ar primi o oarecare satisfacţie. Şi un alibi politic pentru compromisul cu Moscova.

ADRIAN PĂTRUŞCĂ

(Text reprodus din ziarul „Evenimentul zilei“,

  1. din 22 octombrie 2015)
COMENTARII DE LA CITITORI