Ce a făcut Jules Verne în Dobrogea acum 135 de ani (1)

in Polemici, controverse

Ţinut pitoresc şi exotic, Dobrogea a fost străbătută de-a lungul secolelor de călători, aventurieri şi exploratori străini. Francezii au fost atraşi de acest pămînt ce aprindea imaginaţia restului lumii. Ei aveau să-l numească, la un moment dat, California României. Călătorii francezi au apărut în Dobrogea încă de la anul 1200. Istoricii au descoperit în arhivele documentare însemnări care atestă impresiile străinilor care s-au perindat pe aceste meleaguri. O mărturie notabilă a apărut în anul 1253, cînd călugărul franciscan misionar Wilhelm de Rubruquis, conte de Flandra, este trimis de regele Ludovic al XI-lea la hanul tătar din Crimeea. Solul străbate Dobrogea şi consemnează o formaţiune politică numită Vlahia, al cărei lider era Asan, ce se întindea de la Constantinopol pînă la Gurile Dunării.
În anul 1445, cruciaţii cavalerului burgund Wallerand de Wavrin, împreună cu Vlad Dracul şi Iancu de Hunedoara, asediază cetăţile de la Dunăre – Silistra, Giurgiu, Turtucaia, Turnu. În drum către Gurile Dunării, Wallerand de Wavrin se opreşte la Mangalia, apoi urcă spre Delta Dunării pe ţărmul Pontului Euxin şi merge spre Chilia.
Istoricul Tănase Bujduveanu, cel care a strîns aceste note de călătorie
în volumul „Călători francezi în Dobrogea“, apărut la Editura Ex Ponto în 2015, aminteşte despre episodul din anul 1585, cînd baronul Francois de Pavie de Forquevaux, fiul unui curtean al regelui Carol al IX-lea, soseşte la Pontul Euxin. Străbate Delta Dunării, unde remarcă hergheliile de cai îngrijiţi de localnici. Baronul scrie despre comerţul cu icre de morun, despre Insula Şerpilor din Marea Neagră, unde este înspăimîntat de colonia de şerpi care dăduse numele acelui loc izolat.
În 1648, cartograful Guillaume Levasseur de Beauplan ajunge în Chilia Nouă, din nordul Dobrogei, unde otomanii ridicaseră fortăreţe pentru apărarea zonei. În 1714, Aubry de la Motraye vizitează Constanţa (Kustendje), aşezare modestă, cu case mici înşirate de-a lungul ţărmului presărat de ruine şi vestigii antice. Francezii observă comerţul intens de cereale către Constantinopol, care se făcea pe Marea Neagră.
De la 1800, afluxul de călători francezi creşte datorită interesului politic şi teritorial în regiunea pe care se încleştau periodic imperiile rus şi otoman. La 1828, Hector de Bearn, ofiţer ataşat la curtea ţarului Nicolae, călătoreşte prin Dobrogea şi realizează o stampă care arată Constanţa ca o cetate cu trei bastioane legate prin curtine şi un pod mobil, ce era intrarea principală în oraş.
Războaiele ruso-turce afectează aşezările din Dobrogea, devastată de confruntările armate. În îndepărtata Deltă a Dunării, frumuseţea locurilor rămîne ca o pecete de neşters. La Sulina, francezii sînt cuceriţi de aerul misterios al capătului de lume, cu farul său, casele din lemn, mori de vînt şi animalele sălbăticite. Corespondenţii de presă scriu despre canalul din Antichitate care ar fi unit Cernavodă şi Constanţa, care lega Dunărea de Marea Neagră, trecînd prin Valea Carasu. Tot în Dobrogea, francezii află cu uimire despre existenţa cămilelor la malul Mării Negre.

(va urma)
Sînziana Ionescu

COMENTARII DE LA CITITORI