Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea

in Lecturi la lumina ceaiului

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stîrnit controverse.

Studiul originii limbii vorbite în vremea dacilor pe actualul teritoriu al României este o ştiinţă complexă, căreia i-au căutat răspunsul lingvişti şi filologi renumiţi ca Ariton Vraciu, Ioan Iosif Rusu sau Bogdan Petriceicu Haşdeu.

Potrivit istoricilor, circa 160 de cuvinte folosite în limba română provin din fondul geto-dacic, deşi urmele certe ale limbii folosite în vremea strămoşilor noştri nu s-au păstrat ori sînt contestate. Oamenii de ştiinţă au identificat aceste cuvinte ca fiind folosite de populaţiile antice băştinaşe de pe actualul teritoriu al României utilizînd un criteriu eliminatoriu, potrivit lingvistului George Pruteanu.

Astfel, cuvintele identificate ca fiind autohtone şi arhaice nu îşi au originea în nici una din limbile cu care limba română avea legătură: latina, greaca, slava, turca, maghiara. În al doilea rînd, ele pot fi regăsite în limba albaneză, care ar fi avut origini comune cu cele ale tracilor.

George Pruteanu, autor al unui studiu dedicat limbii daco-gete, a împărţit cuvintele autohtone, arhaice, în patru categorii: cuvinte considerate autohtone de Bogdan Petriceicu Haşdeu, în „Etymologicum Magnum Romaniae”, cuvinte autohtone care au un corespondent de origine indo-europeană în albaneză, listate de Ioan Iosif Russu, cuvinte autohtone fără corespondent în albaneză, listate de I.I. Rusu şi cuvinte considerate autohtone de Ariton Vraciu.

Cercetătorul Ariton Vraciu susţinea că dacii nu foloseau scrierea. „Ştim sigur că tracii şi ilirii din perioada istorică nu au avut o scrierea proprie sau un alfabet.

Traco-dacii, la fel ca majoritatea populaţiilor antice, n-au cunoscut şi n-au întrebuinţat scrierea înainte de începutul influenţei greceşti (Russu, 1967). Semnificativ este în această privinţă pasajul istoricului Aelianus: la vechii traci nimeni nu cunoştea slovele, iar toate neamurile barbare din Europa socoteau că este un lucru foarte ruşinos să foloseşti scrierea.

Limba ilirillor o cunoaştem tot indirect, din fragmentele ce au rămas întîmplător în scrierea greacă sau latină. Desigur, de aici nu trebuie trasă concluzia că, într-o perioadă mai veche, în aceste zone n-ar fi putut exista, teoretic vorbind, sisteme de scriere – autohtone ori importate -, care ulterior au dispărut sau nu au putut fi încă descifrate. Nu este exclus ca aşa să stea lucrurile în cazul tăbliţelor de la Tărtăria, datînd cu aproximaţie din anul 3000 î.Chr”, concluziona lingvistul, în volumul „Limba daco-geţilor“. Timişoara: Editura Facla (1980).

Istoricii Constantin şi Hadrian Daicoviciu susţineau, însă, că dacii cunoşteau scrisul. Descoperirile arheologice, printre care cea din Sarmizegetusa Regia, a unui vas ştanţat cu inscripţiile Decebalvs Per Scorilo, scrise cu litere latine, i-au adus la această concluzie.

(Business Magazin)

COMENTARII DE LA CITITORI