Ce nu ne uneşte cu Basarabia (1)

in Polemici, controverse

Pe 27 martie am sărbătorit 100 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. V-aţi întrebat vreodată despre relaţiile dintre Republica Moldova şi România, despre problemele contemporane dintre aceste două state şi ce nu ne uneşte pe noi într-un singur stat? Deseori cînd vorbim despre unire, majoritatea ne gîndim la unirea dintre Republica Moldova şi România, uitînd însă că în jurul teritoriului României de astăzi există teritorii care au aparţinut cîndva României Mari: Timokul, Herţa, Bucovina de Nord, Cadrilaterul, Basarabia (astăzi Republica Moldova), Bugeacul. Mihai Eminescu, marele poet naţional, spunea „De la Nistru, Pîn’ la Tisa/Tot românu’ plînsu-mi-sa“, pentru că am avut cîndva într-o epocă mai îndepărtată teritorii care astăzi aparţin Ungariei, pînă la rîul Tisa. Deci iată, vedeţi cîte teritorii a avut România şi cît de mare ar fi putut să fie astăzi dacă avea grijă de ele. Pe parcursul istoriei, România nu s-a interesat niciodată la modul serios să includă şi să aducă acasă toate teritoriile pierdute, pentru că de la Burebista încoace România nu a atacat nici o ţară din propria plăcere, ci a învăţat cel mai bine lecţia apărării sau a capului plecat. O zicală mai veche zice că cel care se apără mereu va pierde în propria apărare. Probabil deja persistă în conştiinţa noastră supuşenia şi pierzania faţă de străini. Cu alte cuvinte, privind la situaţia de astăzi, înţeleg de ce România se limitează doar la Republica Moldova. Pentru că este un fel de stat fictiv, este mult mai independent comparativ cu alte regiuni istorice româneşti şi care din păcate nu au nici o elementară autonomie. Din alt punct de vedere, nu este frumos în Secolul XXI să răscoleşti trecutul şi e ruşinos să-ţi ceri teritoriile strămoşilor înapoi. Europa nu va privi cu ochi buni acest lucru. Dar de ce oare să-ţi fie ruşine să-ţi ceri înapoi teritoriile acaparate de străini, subjugate, anexate, cînd nu din vina ta s-a întîmplat aceasta? Pactul Ribbentrop-Molotov a fost contestat, anulat, însă nimeni nu a revendicat graniţele. România înţelege cu perspicacitate că Republica Moldova nu este un stat, ci este o invenţie a ruşilor din 1812. Din păcate, în 1991, cînd Republica Socialistă Sovietică Moldovenească scapă miraculos din braţele Uniunii Sovietice, îşi cîştigă aşa-numita independenţă, România a fost prima dintre statele lumii care recunoaşte independenţa acestui stat. Această independenţă dăruită moldovenilor, mult aşteptată de altfel în prezent, este un obstacol, un paravan antiromânesc, antiunionist, pentru că acest lucru a întărit ideea că există un stat independent, Republica Moldova, şi că orice implicare a României în treburile acestui stat contravine legilor internaţionale. Rusia are de cîştigat din această situaţie, care-i convine de minune, jucîndu-se cu independenţa ambelor state cum doreşte. Toate unirile care au avut loc începînd cu prima mare unire înfăptuită de Mihai Viteazul, în 1600, pînă la Marea Unire din 1918, au fost greu realizabile. Românii basarabenii sînt cel mai mult afectaţi şi dezbinaţi la nivel etnic din 1812, cînd anexarea unei părţi din teritoriul Moldovei, numită mai tîrziu Basarabia, a sporit influenţa rusă în detrimentul culturii şi sferei sociale. Toate elementele naţionale se schimbă exponenţial în defavoarea românilor. Dificultatea majoră a problemei actuale constă în readucerea simbolurilor şi valorilor naţionale româneşti. Infiltrarea persoanelor alolingve pe teritoriul Moldovei a fost o tactică excelentă, promovată de imperiul ţarist, ulterior continuată de către URSS, care avea ca scop îngreunarea şi blocarea tuturor posibilităţilor de reîntoarcere a acestor teritorii la România. Pentru o bună parte din cetăţenii alolingvi şi moldoveni, unirea este spaima vieţii lor, un pericol major la adresa etniei din care provin, fie că e rus, ucrainian, găgăuz, rrom, evreu, bulgar, moldovean sau altă etnie. Aceste conspiraţii şi teorii de defăimare a României parvin încă din straturile istorice propagandistice sovietice, unde erau îndobitociţi pînă la disperare că România este duşmanul numărul unu şi că moldovenii nu sînt români. Astăzi, imaginea României în Republica Moldova este încă una ştirbită şi este impregnată negativ în memoria colectivă. Este puţin explorat un sistem bine definit sau metode funcţionale în vederea consolidării şi îmbunătăţirii dialogului între cetăţenii alolingvi care trăiesc pe teritoriul Republicii Moldova şi România. Ei nu ştiu cum să înţeleagă şi să aprecieze ce înseamnă de fapt unirea, ce este România şi care este viitorul lor în cadrul acestei uniri. Persoanele alolingve din Republica Moldova care constituie în prezent 35% din totalul cetăţenilor moldoveni nu vor să audă de România, nu mai spun de procesul de unire. Şi mai grav este faptul că societatea moldovenească este dezbinată, este debusolată, iar acest sindrom se acutizează pe an ce trece. Niciodată nu vom reuşi să strîngem relaţiile atît timp cît cetăţenii alolingvi vor vota contra idealurilor naţiunii moldo-române. Primul minus major în vederea relaţiilor este insuficienţa informaţională despre România, despre români în sine, despre istoria României. Fiecare român trebuie să meargă în fiecare oraş sau sat din Republica Moldova şi să explice oamenilor ce este România, care este istoria ei, care sînt problemele actuale între aceste două state şi care este viitorul. Un alt fenomen malefic ce bîntuie în Republica Moldova sînt moldovenii sovietizaţi, care ulterior au contribuit la sovietizarea acestei regiuni şi stabilirea unei frontiere de ură şi agregat antiromânesc, cărora li s-a întipărit în mintea lor segregaţionistă că nu sînt români, ci moldoveni. Necunoscîndu-şi propria istorie, au prins uşor momeala şi astăzi hălăduiesc pe străzi şi strigă în gura mare că sînt moldoveni. Dar ştiu ei oare că astăzi moldovenii trăiesc în România? Oare ce caută ei acolo? Liderul politic rus Vladimir Jirinovski, care urăşte tot ce ţine de români, a confirmat totuşi faptul că moldovenii au fost invenţia rusească şi că de fapt nu există moldoveni, ci români.

(va urma)

Prof. Lucian Dimitriu

COMENTARII DE LA CITITORI