Ce politică duceţi, domnule preşedinte?

in Război corupției

Motto: „Nu mai putem lăsa corupţia să se întindă“.

Domnul preşedinte Klaus Werner Iohannis, aprig luptător – ca şi magistrul său, Traian de Băsescu – împotriva nenorocitei corupţii care bîntuie România, tocmai a dat celor ce l-au ales în scaunul de la Cotroceni o vie dovadă că e străin, dumnealui însuşi, de acest flagel. Tribunalul din oraşul de la poalele Tâmpei l-a deposedat de o vilă din buricul Sibiului, pe care o închiriase şi de pe care încasa bani frumoşi. Ghinion, fraţilor! Cum or fi putut judecătorii ăia din Braşov să facă un asemenea act de justiţie – e lucru tare de mirare. A rămas Herr Iohannis fără o sursă bună de venituri. Ce se face ’mnealui?, ar întreba oricine, dacă n-ar şti că dînsul mai are vreo 5 bucăţi case/vile/viloaie de pe urma cărora culege roade bune. Păi n-a muncit? Cît a trudit dumnealui, e-he, mai ales la meditaţii…
Problema s-ar putea trece cu vederea, dacă însuşirea acelei căsoaie n-ar mirosi, urît de tot, a ceea ce a urît şi urăşte domnul Iohannis din toată inima: corupţia. Acolo e grav, tovarăşi. E uz de fals în acte. E groasă. Cel puţin ca imagine. Păi cum să spui că nobilul tău ţel este să ne scapi de corupţi, să-l dai jos pe Ponta că e corupt, în ciuda faptului că a condus un guvern care a dat bune rezultate, dacă tu însuţi eşti corupt? Asta e imaginea, cam şifonată, acum, de acei magistraţi braşoveni care au avut curajul să facă dreptate, în defavoarea plimbăreţului preşedinte, înalt ca bradul din vîrful Munţilor Carpaţi, de păduri despuiaţi de către tovarăşii lui (pardon, ai noştri) austrieci şi udemerişti. Şi, pentru că veni vorba de cea mai cinstită formaţiune politică din Parlamentul nostru necorupt (?!), să ne amintim cît de mult apreciază dom’ preşedinte revendicările maghiarilor. A dat dovadă de înţelegere şi le-a satisfăcut o mare doleanţă, decretînd o zi a lor, specială. Ce nobleţe! Cîtă bunătate! Ce înţelepciune politică! Un astfel de gest n-ar însemna nimic dacă domnul preşedinte al tuturor românilor n-ar fi refuzat să recunoască în Avram Iancu pe Eroul naţional, simbol al Ardealului nostru sfînt. Vasăzică Iancu al nostru, pentru inima şi mintea înţeleaptă a domniei-tale, nu merită titlul de Erou al românilor? Dumneata îndrăzneşti, prin acest gest infam, să batjocoreşti însăşi Istoria noastră, trecutul nostru de jertfă şi de sînge. Bravos, stimate domn preşedinte! Eşti mare! Mare de tot! Acum înţelegem, mai bine, rînjetul acela, atît de elocvent. De bun român! De patriot! Şi de om integru. Ne amăgim însă, potolindu-ne, oarecum, indignarea, cu lupta pe care o duci împotriva corupţiei şi cu numirea, în fruntea guvernului, a lui Dacian Cioloş. Aşa cum ţi-a dictat Bruxelles-ul. Nu? Păi, ce mama naibii! Puteai să te opui stăpînilor europeni? Ar fi fost prea de tot.
Aşadar, stai liniştită, bravă naţiune, că eşti pe mîini bune. Nu mai e nimic de comentat. Avem, totuşi, o mică întrebare: Ce politică duceţi, domnule Klaus Werder de Iohannis?

GEORGE MILITARU

COMENTARII DE LA CITITORI