Ce spune Biblia despre bîrfă (3)

in Pagină creştină

Vechiul Testament

Cărţile Vechiului Testament dau sfaturi cu privire la bîrfă. Astfel, încercînd să vindece sufletul şi societatea de bîrfă, Legea lui Moise spune clar: „Să nu iei aminte la zvon deşert“ (Ieşirea 23, 1) şi „Să nu umbli cu clevetiri în poporul tău“ (Levitic 19, 16). Bîrfitorii sînt, de regulă, dintre cei apropiaţi: „Păziţi-vă fiecare de prietenul vostru şi nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri, că fiecare frate pune piedică celuilalt şi fiecare prieten împrăştie clevetiri“. (Ieremia 9, 4) Multe bîrfe pornesc din lucruri secrete, tainice, intime: „Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse“. (Pilde 11, 13) Cu bîrfitorul nu trebuie să te întovărăşeşti: „Cine trădează taina umblă ca un defăimător şi nu te întovărăşi cu cel care are mereu buzele deschise“. (Pilde 20, 19) Bîrfa provoacă multă suferinţă sufletului, dar şi celor din jur: „Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări! Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sînt un laţ pentru sufletul lui. Vorbele defăimătorului sînt ca nişte mîncări alese; ele coboară în cămările pîntecelui“. (Pilde 18, 6-8) „Limba clevetitoare aduce o faţă mîhnită“. (Pilde 25, 23) „Limba clevetitoare pe mulţi i-a clătinat şi i-a risipit dintr-un neam într-alt neam şi cetăţi tari a surpat şi casele celor mari a stricat“. (Pilde 28, 15) Avînd aparenţa unui lucru bun, adeseori gura se lăcomeşte la bîrfă, devenind limbută, ceea ce provoacă greutăţi şi tulburări în jur: „Cum este suişul nisipos sub picioarele bătrînului, aşa este femeia limbută pentru bărbatul liniştit“. (Pilde 25, 22) Ca să nu fie discriminare, aflăm că şi bărbatul poate bîrfi: „Să nu te chemi bîrfitor şi cu limba ta nu vicleni“. (Is Sirah 28, 14) Clevetirea este şi o formă de educaţie precară, de care părinţii pot fi răspunzători: „Cel care se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său“. (Pilde 28, 7) Pentru a vădi public pe cei care umblau cu cleveteli, în scopul evitării lor pe viitor, Vechiul Testament prevedea o pedeapsă aspră: „Pe bîrfitor şi pe cel cu două limbi blestemaţi-l, că pe mulţi care aveau pace i-au pierdut“. (Is. Sirah 28, 14) Această formă de certare publică avea, însă, rostul îndreptării clevetitorului, prin supunerea la izolare socială, dar şi reinstaurarea armoniei sociale: „Cînd nu mai sînt lemne, se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător, se potoleşte cearta“. (Pilde 26, 20)

(va urma)

Eugen Tănăsescu

COMENTARII DE LA CITITORI