Ce spune Biblia despre bîrfă (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

În cele din urmă, pe Cruce fiind, Christos este bîrfit iar de către căpetenii: „De asemenea, şi arhiereii, batjocorindu-L între ei, împreună cu cărturarii, ziceau: Pe alţii a mîntuit, dar pe Sine nu poate să Se mîntuiască!”. (Marcu 15, 31) Cu toate acestea, Christos arată că bîrfa se naşte în inima omului: „Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale, scoate cele bune, pe cînd omul rău, din vistieria cea rea a inimii lui, scoate cele rele. Căci din prisosul inimii grăieşte gura lui”. (Luca 6, 45) Christos atrage atenţia că fiecare cuvînt de-al nostru poartă o responsabilitate. Prin urmare, bîrfitorul va fi chemat la judecată: „Vă spun că pentru orice cuvînt deşert, pe

care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale vei fi găsit drept, şi din cuvintele tale vei fi osîndit”. (Marcu 7, 21-23) Cuvîntul, ca forţă creatoare a omului, trebuie gîndit şi rostit cu atenţie, căci, pe cît este de ziditor, pe atît poate fi de distrugător. „Iată şi corăbiile, deşi sînt atît de mari şi împinse de vînturi aprige, sînt totuşi purtate de o cîrmă foarte mică încotro hotărăşte vrerea cîrmaciului. Aşa şi limba: mic mădular este, dar cu mari lucruri se făleşte! Iată puţin foc şi cît codru aprinde! Foc este şi limba, lume a fărădelegii! Limba îşi are locul ei între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul şi aruncă în foc drumul vieţii, după ce aprinsă a fost ea de flăcările gheenei. Pentru că orice fel de fiare şi de păsări, de tîrîtoare şi de vietăţi din mare se domoleşte şi s-au domolit de firea omenească, Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate

s-o domolească! Ea este un rău fără astîmpăr; ea este plină de venin aducător de moarte. Cu ea binecuvîntăm pe Dumnezeu şi Tatăl, şi cu ea blestemăm pe oameni, care sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeaşi gură ies binecuvîntarea şi blestemul. Nu trebuie, fraţii mei, să fie acestea aşa”. (Iacov 3, 4-10) Ideea este regăsită şi în Vechiul Testament: „Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima”. (Pilde 15, 4) „Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia”. (Pilde 15, 14) „… cuvintelor tale fă jug şi cumpănă şi gurii tale fă-i uşă şi încuietoare. Ia aminte ca nu cumva să aluneci cu ea şi să nu cazi înaintea celui care te pîndeşte cu vicleşug”. (Is. Sirah 28, 28-29) Cine reuşeşte să-şi controleze cuvintele, acela este desăvîrşit: „Dacă nu greşeşte cineva în cuvînt, acela este bărbat desăvîrşit”. (Iacov 3, 2) Creştinii care sînt bîrfiţi trebuie să continue să facă fapte bune, sperînd în îndreptarea celor care îi bîrfesc: „Purtaţi-vă cu cinste între neamuri, ca în ceea ce ei acum vă bîrfesc ca pe nişte făcători de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, să preamărească pe Dumnezeu, în ziua cînd îi va cerceta”. (1 Petru 2, 12) Creştinii trebuie să evite bîrfirea: „Din gura voastră să nu iasă nici un cuvînt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă”. (Efeseni 4, 29) De asemenea, creştinii evită pe bîrfitori, pentru a nu intra în certuri inutile: „Acela e un îngîmfat, care nu ştie nimic, suferind de boala discuţiilor şi a certurilor de cuvinte, din care pornesc: ceartă, pizmă, defăimări, bănuieli viclene. Gîlcevi necurmate ale oamenilor stricaţi la minte şi lipsiţi de adevăr, care socotesc că evlavia este un mijloc de cîştig. Depărtează-te de unii ca aceştia. (1 Timotei 6, 4-5)

Sfîrşit

Eugen Tănăsescu

COMENTARII DE LA CITITORI