Cehov, văzut altfel

in Polemici, controverse

,,Am venit să te învăţ a muri“

Cu acest gînd exprimat îşi face intrarea în scenă personajul ce îi dăruieşte lui Cehov un cadou, la care actorul ce-l interpretează pe scriitor, pe patul de moarte, răspunde cu o tuse seacă, de om bolnav. Aceasta este secvenţa-cheie a piesei ,,Maşinăria CEHOV”, de Matei Vişniec, în regia lui Cristian Bajora, de la Teatrul ,,În Culise”. De menţionat că, vizionînd spectacolul, ne-am putut da seama de măiestria scriitorului Cehov, de modul aparte în care acesta şi-a zugrăvit eroii. Spectatorul are posibilitatea să înţeleagă specificul rus, controversele din sînul societăţii, aşa cum existau ele în vremea ţarismului, dar ale căror reverberaţii şi semnificaţii sînt cu mult mai adînci şi mai complexe. ,,Maşinăria Cehov” este un teatru al absurdului, care îl aduce pe autor în viaţa personajelor sale: Anfisa (,,Trei surori”), Trecătorul şi Lopahin (,,Livada cu vişini”), Irina Nikolaievna Arkadina (,,Pescăruşul”), Ana Petrovna – Sarah (,,Ivanov”), Cebutikin (,,Trei surori”) ş.a.. Înainte de moarte, ca o revelaţie, destinele unor personaje lăsate neterminate sînt continuate într-un univers imaginar, unde se îndeplineşte fantezia oricărui scriitor: întîlnirea cu propriile creaţii. Prin această întîlnire fantastică, Cehov devine personaj, alături de personajele sale, şi joacă rol de tată şi Dumnezeu al acestora. Cehov pare a fi pedepsit de lumea creată chiar de el, pentru că se stinge în acelaşi fel precum propriul personaj (Sarah): din cauza tuberculozei. Piesa are darul să stîrnească interesul spectatorilor mai puţin familiarizaţi cu opera lui Anton Pavlovici Cehov, atraşi fiind de energia personajelor, de emoţia stîrnită de situaţia existenţială în jurul căreia este construit textul, de imaginea luptei artistului cu lumea şi de şansa nemuririi prin artă.
Este un spectacol remarcabil, îmbogăţit de interpretarea admirabilă a actorilor care au avut privilegiul să joace în această piesă a lui Matei Vişniec, cel mai jucat şi mai premiat dramaturg român. Iată ce mărturiseşte autorul despre gîndurile care l-au îndemnat să scrie ,,Maşinăria Cehov”: ,,M-a preocupat în mod deosebit un aspect – în ce măsură Cehov, ca om, a găzduit în fiinţa lui o luptă teribilă, lupta dintre medicul Cehov şi bolnavul Cehov. Între cei doi combatanţi, arbitru a fost scriitorul Cehov, cel capabil să înţeleagă ca nimeni altul contradicţiile fiinţei umane, să se proiecteze pe sine însuşi în personaje, să creeze oglinzi veridice pentru propriile noastre contradicţii”.
ANTON VOICU

COMENTARII DE LA CITITORI