Cel mai important eveniment politic al ultimilor 15 ani – şansă pentru PRM

in Editorial

Motto: „Din bube, mucegaiuri şi noroi/ Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi”. (Tudor Arghezi – „Testament”)

Am dat mai multe semnale că o soluţie realistă pentru PRM este stîngismul naţionalist, apropiat de politica lui Nicolae Ceauşescu, adaptată epocii actuale. De altfel, este şi filonul politic pe care Vadim l-a exploatat, ajutat şi de personalitatea sa plurivalentă. Nu am fost ascultat, din cauza micimii gîndirii celor care au uzurpat conducerea PRM, dar şi a micimii inimii lor, a lipsei de curaj, de credinţă într-o politică reală, o şarjă contra falsurilor zilelor noastre, de la condamnarea celui mai mare conducător al românilor, pînă la condamnarea orînduirii naţional-comuniste, cea care a transformat România dintr-o proprietate a străinilor într-o ţară puternică, o voce demnă, pe plan mondial.

O altă mare problemă a reprezentat-o falsa stîngă, PSD. Folosesc timpul trecut, pentru că recentul Congres al PSD marchează o ruptură de… PSD. Masca a fost aruncată!

În primul rînd, Congresul PSD nu a fost onorat de prezenţa liderilor istorici, Ion Iliescu şi Adrian Năstase, a marilor figuri – Nicolae Văcăroiu, Octav Cozmâncă, Viorel Hrebenciuc, a altor personalităţi care au creat partidul.

Cu toate acestea, Congresul PSD nu a fost lipsit de sens, ci dimpotrivă: s-a definit cît se poate de clar o ruptură cvasitotală cu trecutul, prin îndepărtarea ideilor şi figurilor marcante prin care PSD se identifica – şi înlocuirea lor cu avataruri ale liderului Liviu Dragnea.

Bref, nu există omul politic Marian Neacşu, aşa cum nu există omul politic Viorica Dăncilă – cel puţin deocamdată. Nu există nici pesediştii vechi, autentici, în conducerea partidului, cei care să fie în atenţia liderilor istorici, ai fondatorilor partidului, Adrian Năstase şi Ion Iliescu. Ceea ce este însă şi mai clar – este ruptura totală faţă de ideea stîngii intelectuale în care au crezut Ion Iliescu şi Adrian Năstase. Anul trecut, Ion Iliescu cerea PSD apropierea de intelectuali.

Zilele trecute, Adrian Năstase ceruse mesaj de centru-stînga şi o relaţionare cu intelectualii. „Dincolo de compromisuri în zona de legislaţie, dincolo de numeroase bătălii despre justiţie, necîştigate, dincolo de capitularea în favoarea preşedintelui Iohannis pe zona de politică externă, partidul – în opinia mea – trecînd de preocuparea, importantă, de a schiţa un proiect de ţară pentru următoarele decenii – ar trebui să se întrebe, acum, cărui electorat se va adresa la alegerile viitoare şi cum îşi poate aduce la zi mesajul ideologic (de centru-stînga), nu abordările continuu tranzacţioniste. Cred, de asemenea, că partidul ar trebui să definească o nouă abordare în relaţia cu intelectualii”.

Asta a declarat Adrian Năstase (AM Press), dar nu numai că a vorbit în van, ci Liviu Dragnea i-a oferit şi o surpriză: în fruntea creaţiei sale, Consiliul Naţional, o structură care trebuia să cuprindă valorile (intelectuale şi profesionale) ale partidului, personalităţile reprezentative, Dragnea vrea să-l numească pe recent îndepărtatul din funcţie Bădălău. Da, Nicu Bădălau este un om de caracter şi un fidel al lui Năstase, dar e departe de statutul de intelectual, de om reprezentativ pentru stînga visată de liderii istorici ai PSD. E un aducător de voturi, un bun organizator, dar potrivit în fruntea Consiliului Naţional… doar pentru a i se da o palmă lui Adrian Năstase.

Organizatoric vorbind, observăm cum cele mai puternice judeţe şi centre industriale – Constanţa, Prahova, Iaşi, Argeş, Suceava, Timiş, Cluj – nu au reprezentare la nivel de vice în PSD. Cînd te gîndeşti că sînt judeţele lui Radu Mazăre & Constantinescu, Mircea Cosma & Sebi Ghiţă, Ion Solcanu & Gh. Nechita, Constantin Nicolescu & Tudor Pendiuc, Cozmîncă & Mîrza, Ilie Sîrbu, Ioan Rus. În plus, asta dovedeşte pentru oricine că interesele PSD nu se referă la judeţele „motor” ale economiei – ci la improvizaţiile lor electorale – Ialomiţa, Teleorman, Vaslui…

Care este logica acestei reîmpărţiri? Nici una, din punct de vedere al partidului – dar esenţială din punct de vedere al stabilităţii, aşa cum gîndeşte Liviu Dragnea. Dar ce gîndeşte Dragnea?

Analiştii au elogiat rezultatele electorale realizate de PSD cu Dragnea preşedinte; chestiunea este că scorurile au fost obţinute pe fondul unui absenteism major, context în care judeţele sărace, cu lideri aducători de voturi, au avut un rol determinant. Or, Liviu Dragnea continuă această strategie, economică pentru campanii electorale, păguboasă însă pentru viitorul partidului, dar şi pentru ţară. Repet întrebarea – ce gîndeşte Liviu Dragnea?… Discursul lui Dragnea a fost un basm, cu eroi ai unui Ispirescu cu prea puţin har, dar beneficiar al unui public obligat să-l citească. S-a vorbit de „naţionalism”, de „conservatorism”… Asta e o glumă proastă, naţionalismul e un fenomen legat de ideal, de cultură, de credinţă – ceea ce am văzut şi am auzit sînt simple înflorituri menite să încălzească puţin o sală, vorbe de uitat pe drumul spre casă. Repet a treia oară întrebarea – ce gîndeşte Liviu Dragnea?… Am văzut cum principalul său avatar, Viorica Dăncilă, a prezentat o listă de promisiuni inspirată parcă din Dan Diaconescu, adică nu numai de un populism exagerat, dar dovedind chiar o iresponsabilitate îngrijorătoare.

Să reamintim şi lista de nume ale unor personalităţi active care nu au fost alese şi nici măcar nu au vorbit la Congres – Ecaterina Andronescu, Codrin Ştefănescu, Şerban Nicolae, Liviu Pleşoianu. Adică oamenii care au dus toate bătăliile publice şi mediatice ale PSD! Şi, semnificativ, cei care chiar s-au luptat cu „Statul paralel”. Deci Congresul a avut un mare rost – PSD a marcat azi ruptura de… PSD.

Ei bine, la cîteva minute după alegeri, doi analişti, buni cunoscători ai PSD (Horia Alexandrescu şi Cozmin Guşă), independent unul faţă de celălalt, considerau că sînt create toate condiţiile apariţiei unui nou partid de stînga, evident bazat pe oamenii de valoare care nu îşi mai găsesc locul în PSD – concluzie cu care sînt perfect de acord. Or, asta transformă Congresul PSD – definit de unii ca o „mascaradă” – în cel mai important eveniment din ultimii 15 – 20 de ani. Cam de cînd suspomenitul Adrian Năstase a început să se despartă de PSD-ul stîngii intelectuale, acceptînd, neatent, ascensiunea unor implanturi de import – ca orientare, sorginte şi moravuri – precum Liviu Dragnea… Şi de cînd PRM a început să fie lovit puternic, dinamitat!

Deci, din data istorică de 10 martie 2018 se poate spune că sînt create premizele naşterii unui partid de stînga adevărat. Cu o singură condiţie – să vrea cineva să facă aşa ceva! Şi repet – să vrea, fiindcă de scuza „să poată” ne-am săturat… ca de capitalism! Ceauşescu a vrut – şi s-a putut! O lecţie a trecutului pe care trebuie să o reamintim, ca să nu greşim la infinit viitorul.

P.S. Luaţi aminte la motto – Ceauşescu l-a înţeles foarte bine.

DRAGOŞ DUMITRIU

 

Defăimarea României, o datorie a românilor înstrăinaţi

COMENTARII DE LA CITITORI