Cele două vieţi

in Poeme

Trăiesc o viaţă pe-aici pe pămînt
printre oameni cu feţe posomorîte,
îmi fac temele în fiecare zi
şi mă străbat trasee mohorîte

Mă ciocnesc de civilizaţie ca de-un zid
omizi scabroase îmi intră în sînge,
şi-mi zîmbeşte perfid
un copac ce-n braţe mă strînge

Devin o frunză fără clorofilă,
ruptă din sine de vînt,
cîteodată de mine mi-e milă
şi mă-nchid în cuvînt

Şi-adorm răstignit de iluzii
ca păianjenul evadat din paiaţă,
legat de un zeu la perfuzii
mă-ntorc în serafica viaţă

E viaţa din vis. Acolo-s cu tine
şi plutesc prin mine uşor,
te-am inventat ca pe-un viscol
de care şi iernii i-e dor

Mă rătăcesc între lumi paralele
pradă drumului stins,
uneori am coşmaruri
cînd dispari din vis, dinadins

Aprinde o candelă de zăpadă,
pune-o în vîntul timpului meu,
sufletul meu o s-o vadă
Şi roagă-l pe Dumnezeu

Să mă lase doar o secundă,
cea mai firavă dintre ele,
să te privesc, să te ating,
să ne amestecăm prin praful de stele

Să desenez o inimă pe cer,
inima ta de ciocolată,
să nu-mi mai fie niciodată ger
şi să nu mă trezesc niciodată

Adi Sfinteş
24 aprilie 2016

COMENTARII DE LA CITITORI