Cele mai bizare mistere ale lumii (11)

in Lecturi la lumina ceaiului

Statuile hinduse băutoare de lapte (2)

În ciuda faptului că scepticii oferă explicaţii ştiinţifice, credincioşii continuă să susţină că a fost un semn de la Dumnezeu. Chiar şi acei credincioşi care nu frecventează cu regularitate templele, dar care au fost martorii unor astfel de evenimente, au spus că s-au simţit protejaţi de o forţă atotputernică. Şi poate că tocmai despre asta este vorba. Nu contează explicaţia concretă care se oferă; uneori, o credinţă nestrămutată într-o prezenţă divină poate să inducă o stare de confort extraordinar celor care vor să creadă.

Levitaţia

Mulţi dintre cei cunoscuţi ca avînd capacitatea de a levita se caracterizează prin stări mentale dominate de forţă. Biserica Creştină timpurie considera că levitaţia era un indiciu al posedării demonice şi, cu siguranţă, au existat destule cazuri în care cei posedaţi au fost torturaţi. Totuşi, de-a lungul secolelor, mulţi oameni sfinţi au fost, la rîndul lor, capabili să se „desprindă“, prin forţe proprii, de pămînt. Probabil că cel mai cunoscut a fost Sf. Iosif din Copertino, născut în 1603, în Apulia, Italia, care a atins o stare de extaz religios care i-a permis să desfidă legea gravitaţiei. Se spune că, pe parcursul vieţii, a levitat de peste o sută de ori, iar demonstraţia abilităţii sale indusă de extaz, prezentată în faţa Papei Urban al VII-lea, a dus la canonizarea lui. Religiile şi filosofiile răsăritene atestă faptul că levitaţia poate fi obţinută printr-un exerciţiu menit să exploateze, la maximum, forţa vitală a corpului. Această energie naturală este denumită „Chi” sau „Ki” – şi se spune că poate fi controlată printr-un asiduu exerciţiu de natură yoghină. Fenomenul „salturilor yoghine“, în cadrul cărora o persoană poate face scurte mişcări de levitaţie prin intermediul meditaţiei transcendentale, este de asemenea promovat de învăţăturile răsăritene. Accentul nu este pus atît pe emoţiile extreme, cît pe vizualizare şi controlul respiraţiei, pentru mobilizarea tuturor energiilor latente existente în corp. Unele persoane cu abilităţi parapsihice cred că levitaţia este posibilă datorită unei puteri psihokinetice naturale, înnăscute. Daniel Douglas Home, un medium din Secolul al XIX-lea, era cunoscut drept un frecvent practician al artei levitaţiei. În anul 1868, a fost văzut levitînd de pe o fereastră situată la etajul 3 al unei clădiri. S-a raportat că a intrat,  din nou, în clădire printr-o altă fereastră, aflată la acelaşi etaj. Spre deosebire de cazurile induse de extazul religios, Douglas Home nu a intrat în transă, considerînd că a fost nevoie doar de o mare capacitate de concentrare. Cu toate acestea, astăzi, mulţi oameni sînt de părere că cel mai bine ar fi ca teoriile despre levitaţie să fie lăsate în seama inginerilor, designerilor şi magicienilor.

(va urma)

MATT LAMY

COMENTARII DE LA CITITORI