Cele mai bizare mistere ale lumii (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Vălul Veronicăi

Giulgiul din Torino nu este singurul artefact străvechi despre care se spune că ar avea imprimată imaginea misterioasă a trăsăturilor lui Christos. Legenda creştină vorbeşte despre un presupus văl din olandă care, în acelaşi mod inexplicabil, are imprimat pe el chipul lui Christos. Este o bucată de pînză despre care se crede că ar avea puteri vindecătoare miraculoase. Şi întocmai ca Giulgiul din Torino, reprezintă o sursă de controverse. Dar vălul este înconjurat şi de alte mistere în afară de amprenta trăsăturilor lui Christos. Vaticanul susţine că a păstrat vălul în arhivele sale începînd din Secolul al XII-lea, însă, în 1999, un specialist în istoria artei creştine, care lucrează pentru Vatican, a afirmat că a găsit  adevăratul văl, ascuns într-o abaţie italiană izolată. Aşadar, ce să credem? Potrivit legendei, Veronica era o matroană credincioasă, care L-a jelit pe Isus atunci cînd Acesta Îşi ducea crucea pe străzile Ierusalimului, pe drumul spre locul în care avea să fie crucificat. Femeia a ieşit din mulţime, ştergînd sîngele şi sudoarea Mîntuitorului cu vălul său. Drept mulţumire pentru gestul ei mărinimos, Isus a făcut o minune şi chipul I-a a rămas imprimat pe văl. De atunci, vălul a dobîndit puteri magice. Se spune că Veronica a păstrat vălul şi a descoperit că avea puteri tămăduitoare. L-a dus la Roma, unde l-a folosit pentru vindecarea împăratului Tiberius, apoi l-a dăruit Papei Clement şi Bisericii Catolice. Documentele istorice atestă că vălul se află la Roma cel puţin din Secolul al IV-lea. În anul 1297, a fost adus în Bazilica din Vatican şi a devenit obiect de adoraţie pentru pelerinii care credeau că imaginea era reprezentarea autentică a trăsăturilor lui Christos. Imaginea era aproape identică cu cea de pe Giulgiul din Torino. În anul 1608, zona în care se afla Bazilica a fost demolată pentru a fi reconstruită, iar pînza a fost transferată în arhivele Vaticanului. Sub o atentă supraveghere, vălul era scos  doar o dată pe an pentru a fi arătat publicului. La 3 iunie 1999, un profesor de Istoria Artei Creştine la Universitatea Gregoriană de la Vatican, care era şi consilier al Comisiei Papale pentru Istoria Culturală a Bisericii, a afirmat că a reuşit, după 13 ani, să găsească vălul Veronicăi. Un iezuit german, Heinrich Pfeiffer, a explicat că artefactul prezentat anual era doar o copie creată  special de Vatican pentru a nu-i dezamăgi pe pelerini. El a susţinut că a descoperit vălul original într-o abaţie din cătunul Monopello, situat în vîrful Munţilor Apenini, din Italia. Documente aflate în Mînăstirea din Monopello  au scos la iveală faptul că soţia unui soldat întemniţat a furat vălul, în anul 1608, şi, în schimbul eliberării soţului ei din închisoare, l-a vîndut unui nobil din acel sătuc. La rîndul său, acesta l-a dăruit călugărilor capucini din abaţie, care, de atunci, l-au ţinut în mînăstire şi l-au venerat ca pe un obiect sacru. Vălul găsit de Pfeiffer este o pînză aproape transparentă, cu o lăţime de 17 centimetri şi o lungime de 24 centimetri. Imaginea de culoare cafeniu-roşcat înfăţişează un bărbat cu barbă, cu plete şi ochii deschişi. Sînt prezente şi urme de picături roşii, despre care se crede că ar fi sînge. Imaginea apare şi dispare în funcţie de lumină – o particularitate despre care Pfeiffer spune că ar fi putut fi considerată supranaturală în vremuri mai puţin evoluate. Totodată, Pfeiffer a dezvăluit că testarea cu ultraviolete a vălului a confirmat faptul că imaginea nu a fost creată cu ajutorul vreunei vopsele şi că a fost impregnată identic pe ambele părţi. Scepticii nu sînt convinşi. Ei consideră că materialul extrem de subţire al pînzei a permis imaginii să se impregneze şi să fie aceeaşi pe ambele părţi. Mulţi cred că similitudinile existente între acest văl şi Giulgiul din Torino s-ar datora faptului că vălul a fost o copie creată special după pînza mai mare. Totodată, se subliniază că întîlnirea Veronicăi cu Christos nu a fost niciodată atestată istoric şi că însuşi numele acesteia este fictiv – fiind un amalgam al cuvintelor latine „vera icon“, care înseamnă „imagine adevărată“. Singura modalitate ştiinţifică prin care se poate determina vechimea pînzei ar fi prin datarea cu Carbon 14, însă, din pricina fragilităţii ei, aceasta ar putea fi distrusă în timpul unor astfel de teste. Pfeiffer n-a avut nici o îndoială în privinţa autenticităţii vălului, fiind pe deplin convins că el a  fost cel care a descoperit adevăratul artefact. Însă, pentru alţi cercetători, lucrurile nu sînt  deloc simple. Chiar dacă acceptă legenda, aceştia nu se pot decide care dintre cele două văluri este cel autentic.

COMENTARII DE LA CITITORI