Cele mai bizare mistere ale lumii (4)

in Lecturi la lumina ceaiului

Atlantida (2)

Totul pe acel continent era frumos, chiar şi casele mărginaşe. Pentru că dispuneau de un sistem elaborat de canale pentru irigaţii, fermele erau foarte roditoare, iar oraşele prospere. Continentul avea o floră bogată şi adăpostea numeroase animale exotice. Atlanţii erau un popor foarte avansat; aveau chiar şi un comerţ industrializat, o armată puternică, o societate cultivată şi foarte bine educată. Erau foarte puternici şi ajunseseră să controleze zone întinse din Africa, Asia şi Bazinul mediteraneean. Setea de putere i-a transformat în cuceritori ai altor lumi, însă eforturile nu le-au fost încununate de succes. Încercarea de a stăpîni Atena s-a soldat cu un eşec, şi, mai mult decît atît, atlanţii au fost nevoiţi să se retragă şi să facă faţă unui dezastru. Legendele spun că marele Zeus, „Tatăl zeilor şi al oamenilor“, văzînd corupţia care se răspîndise în rîndul acestui popor, s-a supărat şi l-a pedepsit aruncînd asupra lui un potop, foc şi un cutremur de pămînt. Atlantida a dispărut în valuri. Prima carte din epoca modernă dedicată acestui continent dispărut a fost publicată în anul 1882: Atlantida – lumea de dinaintea Marelui Potop, scrisă de un fost congresman american, Ignatius Donnelly. Cartea este un amalgam de situaţii, interpretări greşite şi fapte de istorie adevărată. S-a formulat însă şi o idee foarte interesantă. Donnely a observat unele asemănări între cultura şi ştiinţa unor popoare care, aparent, nu s-au întîlnit niciodată. Spre exemplu, Marele Potop, despre care se spune că a distrus Atlantida, este amintit în scrierile antice şi în legendele popoarelor din toată lumea. Cine au fost, de fapt, atlanţii, nimeni nu ştie. Unii spun că ar fi fost extratereştri, alţii cred că au descins din ipoteticul „continent pierdut“ –  Lemuria. O a treia ipoteză ar fi că, în cele din urmă, atlanţii au călătorit spre Vest şi au devenit triburi băştinaşe americane. De asemenea, adevărata aşezare a Atlantidei reprezintă, încă, un subiect controversat. Cei mai mulţi specialişti situează continentul în Mediterana şi au existat în permanenţă echipe de arheologi care au încercat să dovedească acest lucru. Mai sînt şi teorii care sugerează că Sardinia (din Mediterana) şi Insula Thera (din Marea Egee) pot fi, în realitate, Atlantida. În aceste zone au existat civilizaţii foarte dezvoltate – populaţia Nuraghi din Sardinia şi cultura minoică din Thera, ambele dispărute în urma unor teribile dezastre naturale dar nici una dintre ele nu se află la vest de Strîmtoarea Gibraltar. Prin acceptarea acestei teorii, se pune la îndoială localizarea geografică a lui Platon. De asemenea, mai trebuie spus că aceste civilizaţii au dispărut în urmă cu aproximativ 900 de ani înainte de Platon, ori el a afirmat că Atlantida a fost distrusă în urmă cu 9.000 de ani. Alţi oameni de ştiinţă localizează Atlantida în Oceanul Atlantic şi afirmă că tot ceea ce a mai rămas din misteriosul continent sînt munţii, ale căror vîrfuri se văd printre valuri, unele dintre ele putînd fi ceea ce astăzi numim Insulele Azore. Ar mai fi şi dovezile care vin în sprijinul teoriei prin care se afirmă că o cometă imensă, sau un asteroid, s-a prăbuşit pe Pămînt în urmă cu multe sute de mii de ani, în sud-vestul Oceanului Atlantic. Cele două gropi de peste 7.000 de metri adîncime, identificate pe fundul oceanului, în apropiere de Puerto Rico, par să susţină această teorie. Mai mult, specialiştii sînt de părere că impactul asteroidului cu solul ar fi putut crea mişcări seismice naturale suficient de mari încît să distrugă orice insulă de mărime medie, cum se presupune că a fost Atlantida.

(va urma)

MATT LAMY

COMENTARII DE LA CITITORI