Cele mai bizare mistere ale lumii (5)

in Lecturi la lumina ceaiului

El Dorado (1)

Cînd au ajuns pe teritoriile anticelor civilizaţii aztecă şi incaşă, pentru a le prăda şi distruge, conchistadorii au aflat de la triburile băştinaşe o poveste absolut extraordinară. Au aflat despre o populaţie, ascunsă în mijlocul junglei, al cărei rege avea hainele acoperite cu aur şi care înota într-un lac de aur. Aceasta este povestea lui „El Dorado“, „Omul de Aur“. Unul dintre primii spanioli care au pornit să caute şi să descopere această zonă fantastică a fost Jimenez de Quesada. În  anul 1536, Quesada, împreună cu 500 de soldaţi cărăuşi au pornit spre Nord- Vest, spre zona unde acum se află Columbia. După cîteva zile cumplite, în care cu greu şi-au făcut drum prin junglă, au ajuns la două triburi indigene, numite Chibchas. Acele triburi erau extrem de bogate, aveau aur, argint şi grămezi de smaralde, dar nu îl întîlniseră pe faimosul El Dorado. Băştinaşii i-au povestit lui Quesada despre un lac aflat în mijlocul craterului unui vulcan, pe platoul Bogota. Lacul se numea Guatavita şi, în fiecare an, Omul de Aur organiza, acolo, un ritual foarte bizar. Membrii tribului care fuseseră de faţă la acele ceremonii i-au spus lui Quesada că în timpul acestora sînt oferite daruri şi se aduc ofrande zeului pe care îl venerează. Potrivit ritualului, regele se acoperea cu un strat de noroi umed pe care praful de aur se prindea foarte uşor, după care, împreună cu alte 4 căpetenii, încărcaţi cu bijuterii şi  cu alte comori, porneau pe o plută către mijlocul lacului. În acest timp, restul membrilor tribului interpretau tot felul de cîntece rituale. Cînd regele şi cei 4 însoţitori ai săi ajungea în mijlocul lacului, aruncau toate darurile şi ofrandele în apă, după care regele se îmbăia, pentru a se spăla de praful preţios. Quesada a găsit lacul, însă nu a descoperit nici măcar un indiciu despre presupusele comori. Bineînţeles că şi alţi spanioli au auzit legendele despre Guatavita, şi, în 1545, căutătorii de aur au început să cerceteze apele lacului. Odată cu trecerea timpului, fiecare nouă expediţie a aflat o altă versiune a legendei lui El Dorado şi a început să scormonească jungla în căutarea comorilor. Nimeni nu le-a găsit, însă au descoperit, totuşi, lucruri foarte interesante. În 1537, un aventurier, Francisco de Orellana, a încercat să găsească oraşul de aur navigînd pe cursul rîului Napo. Orellana a ajuns la gura de vărsare a acestuia şi a descoperit că era afluentul  unui alt rîu, mult mai mare. Şi-a continuat drumul pe cursul apei şi, la un moment dat, a fost atacat de un trib de femei războinice cu părul lung. Aceste femei i-au amintit lui Orellano de legendele amazoanelor din Sciţia, Grecia, aşa că a numit rîul „Amazonas“. În 1584, s-a răspîndit o altă poveste, potrivit căreia incaşii au fugit din faţa invadatorilor spanioli şi au creat un nou oraş de aur, numit Manoa. Această legendă s-a contopit cu cea a lui El Dorado şi, în 1595, un alt aventurier, de această dată britanic, sir Walter Raleigh, a încercat să găsească Manoa şi aurul său pentru regina Elisabeta I. A dat greş, şi a fost executat  în 1618. Peste ani a început să circule încă un mit: al lacului Parima, un lac dispărut, cu conotaţii mistice, foarte asemănător , aproape identic, ca descriere, cu lacul Guatavita descoperit iniţial de Quesada. Ca urmare a acestui fapt, mulţi alţi exploratori s-au avîntat în junglă, rătăcind prin frunzişul des pînă cînd rămîneau fară resurse, fară oameni şi îşi pierdeau răbdarea. Între timp, alţi exploratori spanioli au încercat să sondeze fundul lacului Guatavita.

(va urma)

MATT LAMY

COMENTARII DE LA CITITORI