Cele mai bizare mistere ale lumii (6)

in A nu se citi noaptea

El Dorado (2)

În anii 1580, Antonio de Sepulveda, un comerciant care trăia în Bogota, cu ajutorul a 8000 de localnici, a construit un canal de scurgere a apei din lac, pentru a-l seca. A reuşit să îndepărteze un mare volum de apă şi să găsească o cantitate considerabilă de aur, dar malurile au început să se surpe peste oameni, provocînd pierderi umane imense şi determinînd abandonarea proiectului. Următoarele încercări de secare a lacului s-au făcut în Secolul al XX-lea, cînd au fost descoperite multe artefacte deosebit de valoroase, dar niciodată comoara impresionantă, menţionată în legende. În ciuda nenumăratelor expediţii întreprinse de-a lungul şi de-a latul junglei, conchistadorii nu au reuşit să descopere toate secretele Amazonului. Biologii, botaniştii şi antropologii susţin că acolo, în jungla Amazonului, mai sînt încă multe lucruri nedescoperite. Au găsit oare aventurierii spanioli lacul El Dorado? După toate probabilităţile, Guatavita este acel lac renumit, însă nimeni nu a găsit încă Manoa. Dacă mitul lui El Dorado s-a dovedit a fi adevărat, atunci există motive întemeiate să credem că şi legenda oraşului Manoa are o bază reală.

Valea Waterworks

Valea Waterworks, aflată în parohia St. Lawrence de pe insula Channel din Jersey, a fost numită astfel din cauza numărului mare de rezervoare şi staţii de pompare care se află în zonă. Este o regiune foarte întunecată şi foarte umedă şi, de cele mai multe ori, oamenii cărora li se pare că văd sau aud lucruri ciudate sînt priviţi cu înţelegere. Uneori chiar există certitudinea că se întîmplă ceva ciudat, că realmente sînt urme sau sunete produse de fantome. Mulţi dintre cei care au fost puşi pe fugă de aceste fantome numesc zona „Locul pe unde a trecut Trăsura Fantomă“. Relatările despre aceste întîmplări ciudate sînt asemănătoare. De obicei, evenimentele se produc pe înserat şi sînt precedate de un învăluitor dangăt de clopote, care sună ca o muzică nepămînteană, o melodie ce pare mai degrabă asemănătoare cu dangătul ce vesteşte o nuntă. Treptat, amestecîndu-se cu sunetul clopotelor, încep să se distingă şi alte zgomote. Pare că nişte cai aleargă de-a lungul văii, însoţiţi de vuiete şi de hurducăitul unei trăsuri. Cu cît se afundă mai mult în semiobscuritate, martorii spun că au putut vedea o procesiune de oameni îmbrăcaţi în haine specifice secolului al XVIII-lea. Aceştia au mai afirmat că au văzut şi pasagerul din trăsură, o mireasă îmbrăcată în rochie albă. De asemenea, au mai spus că în timpul trecerii trăsurii au desluşit şi faţa din spatele vălului: un craniu.

Potrivit legendei, la începutul Secolului al XVIII-lea, o fata, care era pe punctul de a se căsători la biserica parohiei St. Lawrence, a fost părăsită în faţa altarului. Se spune că exact în acea seară s-a sinucis şi că ceea ce descriu astăzi martorii nu este altceva decît iluzia nepieritoare a celor întîmplate atunci. Există şi o altă variantă a acestei poveşti conform căreia fata s-a sinucis în seara de dinaintea nunţii, dar că, totuşi, fantoma ei a apărut a doua zi la nuntă pentru a i se putea arăta mirelui, care atunci cînd a ridicat vălul miresei i-a văzut chipul de o paloare nepămînteană.

Majoritatea oamenilor spun că fenomenul se petrece o singură dată pe an, la o dată anume, dar în acea zonă au fost relatate mult mai multe întîmplări ciudate, care menţin amintirile atît de vii, încît probabil că povestea nefericită a bietei fete nu va fi uitată niciodată.

(va urma)

MATT LAMY

COMENTARII DE LA CITITORI