Cele mai groaznice masacre din trecutul românilor (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

Răscoala condusă de Gheorghe Doja, revoltele moţilor din Transilvania, conduşi de Horea, Revoluţia de la 1848 – 1849, în care s-a remarcat, ca lider al românilor, Avram Iancu se numără printre cele mai sîngeroase mişcări de protest din istoria românilor. Revoltele au dus însă la atrocităţi cumplite, potrivit relatărilor vremii. Circa 40.000 de oameni au participat la războiul din Transilvania anului 1514, izbucnit pe fondul tulburărilor create de chemarea Papei Leon al X-lea la cruciada anti-otomană. Cetele ţărăneşti conduse de Gheorghe Doja au folosit acest prilej pentru a-şi cere drepturile oprite de nobilime. Răscoala din Transilvania şi Ungaria a fost cumplită. Trupele de iobagi au cucerit cetăţile Cenad, Nădlac, Zădăreni, Arad şi Şiria, au ocupat apoi Lipova, însă în final au fost înfrînte la Timişoara, de armata nobilimii. Gheorghe Doja şi fratele său au sfîrşit într-un supliciu inimaginabil. Capturat de nobili, în timpul execuţiei sale din 20 iulie 1514, Doja a fost legat cu lanţuri înroşite în foc, a fost aşezat pe un tron de fier încins. În mînă, călăii i-au pus un sceptru înroşit în foc, iar pe cap o cunună aprinsă, făurită din fier de plug. Bucăţi din trupul său au fost smulse cu cleştele şi date de călăi să fie mîncate de fratele său şi de ceilalţi condamnaţi pentru răscoală. Trupul sfîrtecat al lui Doja a fost tăiat în patru bucăţi care au fost expuse la porţile oraşelor Buda, Pesta, Alba Iulia şi Oradea, în timp ce capul a fost trimis la Seghedin. O soartă asemănătoare au avut-o şi alţi participanţi la răscoală, care au fost decapitaţi, jupuiţi de vii sau sfîrtecaţi. „O teroare necruţătoare s-a dezlănţuit în toată ţara. Oricine era bănuit de participare la răscoală era ucis fără milă. Zeci de mii de ţărani au căzut victime furiei nobiliare. Mii de cadavre zăceau pe toate drumurile. În unele regiuni – ca, de pildă, în Bihor şi Cenad – populaţia s-a rărit mult în urma acestor masacre, precum şi a fugii de frica răzbunării nobilimii. Acestei terori nobiliare i-au căzut victime nu numai ţărănimea, ci şi aliaţii ei, orăşenimea săracă şi chiar unii nobili mici, participanţi la răscoală”, arată autorii Istoriei României, Volumul II, editura Academiei RPR.
Răscoala lui Horea
Sfîrşitul Secolului al XVIII-lea este marcat de marea răscoală a iobagilor conduşi de Horea. Numeroase atrocităţi au fost comise în timpul revoltelor din toamna tîrzie a anului 1784, potrivit documentelor citate de istorici. Răscoala izbucnită cu furie a fost într-un mod la fel de barbar. Masacrele comise de răsculaţi sînt relatate de istoricul David Prodan, în volumul „Răscoala lui Horea”. Sînt citate mărturii provenite din scriptele nobiliare, în care uneori faptele relatate înfruntă adevărul. „Soţiei lui Krâjnik pe cale să nască i-ar fi tăiat copilul din pîntece. Scos viu, unul l-ar fi luat în furcă de fier, altul i-ar fi tăiat capul şi apoi ceilalţi
l-ar fi tăiat în bucăţi. Pe doi copii i-ar fi îngropat de vii, mai respirînd încă”, relata David Prodan. „Pe Francisc Asztalos (probabil tîmplar), unii prinzîndu-l de mîini şi de picioare l-au aruncat din podul casei, iar cei de jos l-au luat în primire în furci de fier şi în lănci. Francisc Balogh, comisarul Zarandului, afirmă că tot aşa şi pe mama sa au omorît-o aruncînd-o din pod şi primind-o de jos în furci de fier, iar pe tatăl său l-au ucis cu securile. Pe soţia lui Ştefan Ribitzei şi pe sora ei le-au scos din nişte foi de porumb, de unde Iosif Topor, în bătăi cumplite, le-au tîrît în curtea lor, le-au omorît în faţa uşii şi acolo le-au îngropat. Pe cea din urmă ar fi îngropat-o pe jumătate încă vie, au călcat cu picioarele pămîntul sub care mai mişca încă”, scrie David Prodan, citînd mărturiile vremii. Acuzaţi de instigarea răsculaţilor şi că au ordonat masacrarea nobililor şi pustiirea moşiilor lor, din porunca împăratului, Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin tragerea pe roată. „Pe Horea şi Cloşca i-au frînt cu roata de vii luni şi apoi i-au tăiat în patru şi i-au trimis în toate părţile. Capul lui Cloşca l-au adus aici în piaţă, tocmai cînd treceam, îl ţineau înfipt într-o ţeapă aproape de carul meu. Şi eu m-am uitat bine la el, dar n-am văzut nicicînd şi nici nu mi-am închipuit să pot vedea aşa ceva fără oroare. Dar mărturisesc, l-am privit tocmai cu sînge rece, ca şi cînd n-ar fi fost cap de om”, scria contele Samuil Teleki, într-o scrisoare adresată soţiei sale, în martie 1785, citată de istoricul David Prodan, în volumul „Răscoala lui Horea“. Alţi zeci de răsculaţi au fost condamnaţi la moarte prin tăierea capului, care era apoi înfipt în ţeapă şi tragerea trupului pe roată.

(va urma)
Daniel Guţă

COMENTARII DE LA CITITORI