Cele şapte chemări ale lui Dumnezeu la mîntuire (4)

in Pagină creştină

3. Chemarea prin necazurile vieţii
Dar cum a zis cineva: Calea cea mai lungă pe pămînt e de la urechi la inimă, încît ani de zile nu ajung ca să-i dai de capăt. De aceea, fiindcă ochiul conştiinţei şi-a mai pierdut vederea şi nici urechea nu înţelege chemarea cuvîntului ce-şi are obîrşia de dincolo de vorbe, Dumnezeu milostivul, ca să nu-i piardă pe oameni, le rînduieşte o chemare mai tare.
Mai tare de cum a chemat Isus pe oameni nu-i poate chema nimeni, necazurile vieţii, însă, îi iau pe oameni mai aspru, dintr-o altă parte, silindu-i să-L caute pe Dumnezeu, necazurile nu sînt fapta lui Dumnezeu, ci urmarea greşelilor noastre, urmare pe care îngăduie Dumnezeu s-o gustăm, spre înţelepţirea noastră.
Să fim bine înţeleşi, sînt două feluri de necazuri: necazurile pentru păcate şi necazurile pentru Evanghelie. Aici vorbim numai despre necazurile vieţii de pe urma păcatelor, şi care, prin usturimea lor, au darul să fie crezute de cel ce le păţeşte. Iar dacă vrea să scape de ele, nu rămîne altă cale, decît să-şi îndrepte purtările după voia lui Dumnezeu. Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să-şi schimbe purtările. Socotiţi acum, care de cine să asculte mai întîi?
Chemarea aceasta mai aspră o face droaia de necazuri şi nenorociri, strîmtorări şi năpaste, vrajbe între oameni, bătaie între părinţi şi copii, războaie şi vărsare de sînge, pagube, beteşuguri, seceta, inundaţiile, cutremurele de pămînt, foametea şi tot felul de pustiiri, ce nu s-au mai pomenit; toate fiind plată îndesată pentru purtare şi pentru lipsa de minte, că oamenii nu vor să înţeleagă la ce îmblăteală îi duce de nări iubirea de păcate.

(va urma)
Preot ARSENIE BOCA

COMENTARII DE LA CITITORI