Cele şapte chemări ale lui Dumnezeu la mîntuire (8)

in Pagină creştină

7. Chemarea Ia Judecata generală
(A doua venire a Mîntuitorului)
Luminată în slavă, mai strălucitoare ca soarele, Sfînta Cruce, căreia încă i-au tot stat oamenii împotrivă (Luca 2,34) şi au înjurat-o, se va arăta, în ciuda tuturor vrăjmaşilor ei, semn slăvit de biruinţă a binelui asupra răului. Atunci, în zilele acelea înfricoşate, pe pămînt şi în tot trupul, însuşi Dumnezeu-Cuvîntul vine să cheme pe oameni, pentru cea din urmă oară, însă nu la pocăinţă ci la judecată. Atunci nu mai e pe crezute, ci pe văzute. Iar pe Antichrist, în care lucra toată puterea satanei, II Tesaloniceni, cap. 2:
8. Domnul îl va ucide cu suflarea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale.
Daniel 12:
12. Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile.
E ziua Domnului cea mare şi înfricoşată, zi de fericire pentru cei chemaţi, aleşi şi credincioşi (Apocalipsa 17,14), zi de bucurie negrăită, ziua întoarcerii Acasă, în ţara de obîrşie (Ieremia 22,10) şi capătul plîngerii. Zi de fericire, văzînd izbînda răbdării, văzînd învierea cea de obşte, văzînd moştenirea cea gătită de la întemeierea lumii celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi au rămas în dragostea Lui pînă în sfîrşit. Şi taine între taine, numai de Dumnezeu ştiute, atunci se vor vedea. Ceilalţi însă, vor sta să-şi dea sufletul de groază şi de aşteptarea celor pornite să vină peste lume, căci tăriile cerului vor fi zguduite. Atunci vedea-vor pe Cel ce L-au răstignit, venind pe nori, cu putere şi cu slavă multă (Luca 21):
26. Murind oamenii de frică şi de aşteptarea celor ce vor să vie în lume, că puterile cerurilor se vor clătina.
27. Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă.
28. Deci începînd acestea a se face, căutaţi în sus şi ridicaţi capetele voastre; că se apropie răscumpărarea voastră.
Vor vedea pe cel ce este dragostea noastră, care nouă ne risipeşte frica, dar groaza groazelor (înţelepciunea lui Solomon 17,6) împrăştie pentru cei ce au prigonit şi au răstignit iubirea Sa de oameni, trebuind să-şi capete plata veşnică după fapte. Şi va fi Judecata, căci fărădelegile au adus potopul şi fărădelegile strigă şi grăbesc judecata.
Drept aceea, văzînd astăzi că s-a luat pacea de pe pămînt (Apocalipsa 6,4), dar timpul încă nu ni s-a luat (Apocalipsa 10, 6-7), cu glasul lui Dumnezeu (I Petru 4,11) chemăm pe toti oamenii de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a hotărît o zi în care va să judece lumea (Faptele Apostolilor 17,30-31):
22. Şi stînd Pavel în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi Atenieni, întru toate vă văd pe voi ca şi cum aţi fi mai cucernici.
23. Pentru că, trecînd şi privind închinăciunile voastre, am aflat şi un jertfelnic întru care era scris: necunoscutului Dumnezeu. Pe care dar necunoscîndu-L voi îl cinstiţi, pe acesta eu îl vestesc vouă.
24. Dumnezeu care a făcut lumea şi toate cele ce sînt într-însa, acesta cerului şi pămîntului Domn fiind, nu locuieşte în biserici făcute de mîini.
25. Nici nu se slujeşte de mîini omeneşti, avînd trebuinţă de ceva, de vreme ce El dă tuturor viaţă şi suflare şi toate.
26. Şi a făcut dintr-un sînge tot neamul omenesc să locuiască peste toată faţa pămîntului, aşezînd vremile cele mai înainte rînduite şi hotarele locuinţei lor.
27. Ca să caute pe Domnul, ca doară L-ar simţi pe El şi L-ar afla, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28. Că întru dînsul viem şi ne mişcăm şi sîntem, precum şi oarecari din poeticii voştri au zis: Că al lui şi neam sîntem.
29. Deci, de vreme ce sîntem neamul lui Dumnezeu, nu sîntem datori a socoti cum că Dumnezeu este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, care este cioplitură a meşteşugului şi a gîndului omului.
30. Deci anii neştiinţei acesteia trecîndu-i Dumnezeu cu vederea, acum porunceşte tuturor oamenilor de pretutindenea să se pocăiască,
31. Pentru că a pus ziuă întru care va să judece lumea întru dreptate, prin Bărbatul pe care mai înainte L-a rînduit, credinţă dînd tuturor înviind pe Dînsul din morţi.
32. Iar auzind de ei învierea morţilor, unii îşi băteau joc (de Favel), iar alţii au zis: Te vom auzi iarăşi pe tine pentru aceasta.
33. Şi aşa Favel a ieşit din mijlocul lor.
Iar ziua aceea poate fi oricînd.
Iată mai pe înţeles graiul şi dătătoarea de seamă rugăciune a Mîntuitorului, pentru creştinătatea de peste veacuri şi de peste tot pămîntul, prinsă pe cît s-a putut, în sunetul acestor şapte surle (şapte chemări)…

(va urma)
Preot ARSENIE BOCA

COMENTARII DE LA CITITORI