CELEBRITATEA POSTBELICĂ A LACULUI TOPLITZ (3)

in Lecturi la lumina ceaiului

III. SE CAUTĂ OMUL POTRIVIT
2. Un castel supravegheat
Schwend a fost introdus în mod oficial în acţiunea Bernhard, în anul 1942. Hottl îl recomandă cu căldură pe aventurierul Schwend lui Ernst Kaltenbrunner şi şefului Secţiei a VI-a a R.S.H.A.(Biroul Principal de Securitate al Reichului German) Sub numele codificat „dr. Wendig“, Schwend ajunge Sturmbannführer (maior) în Secţia a VI-a. Obţine astfel toate actele care-i permiteau să se mişte liber oriunde şi oricînd ar fi avut nevoie. Şi iată-l în posesia primului geamantan conţinînd lire sterline false, în valoare de 10 milioane mărci germane. Fritz Schwend ceruse, însă, un capital mai mare. O asemenea afacere trebuia să fie făcută pe picior mare, nu? Şefii lui îi acceptară cererea. Ce nu făceau ei pentru omul care le plasa milioanele de lire false…!
…A doua zi, Schwend s-a urcat în Lancia şi a plecat. S-a oprit într-un loc cu munţii cei mai frumoşi, cu vinul cel mai bun şi – lucru important – cît mai departe de canonada frontului: la castelul Lüber, din sudul Tirolului. Nu după multă vreme, în cele 4 colţuri ale castelului apărură 4 soldaţi SS înarmaţi, iar tăbliţa fixată pe poarta castelului: „Comandamentul special al corpului III german de tancuri“, era de natură să-i alarmeze pe paşnicii locuitori ai acestei zone. Oricine se apropia de castel era urmărit cu stricteţe. Ciudat însă, cu toate că tăbliţa se referea la o mare unitate militară, în faţa castelului nu trăgeau maşini militare, ci limuzinele cele mai luxoase, din care nu coborau oameni în uniformă, ci doar civili îmbrăcaţi deosebit de elegant. Între ei se aflau directori de hoteluri, bancheri şi multe alte categorii de oameni capabili să pună rapid în circulaţie „florile de Sachsenhausen“. Condiţiile? Foarte clare, de la bun început: Schwend lăsa intermediarilor săi, 25 la sută din suma totală, el îşi oprea numai 8,3 la sută, iar restul de 66,7 la sută erau puşi în circulaţie. Trebuie spus că cele numai 8,3 la sută lire sterline i-au adus lui Schwend 20 milioane mărci germane anual. Geniul e geniu, chiar dacă are bizareriile lui… Reţeaua lui Schwend se întinde ca o pînză de păianjen: Olanda, Belgia, nordul Franţei. Şi, peste tot, nu se urmărea decît schimbarea lirelor adevărate cu cele falsificate sau procurarea – cu lire false – de obiecte de valoare. Mussolini şi ministrul său de Externe, Galeazzo Ciano, îi înlesnesc pătrunderea pe piaţa latino-americană. Şi astfel, prin intermediul băncilor argentiniene, lirele sterline false ajung monedă de plată… A venit apoi rîndul Nordului Africii, care era, în perioada respectivă, sub ocupaţie britanică.

(va urma)
H. Borles

COMENTARII DE LA CITITORI