CELEBRITATEA POSTBELICĂ A LACULUI TOPLITZ (5)

in Pe meridianele lumii

IV. TRIUNGHIUL SALZBURG,
LINZ, STYRIA (2)

2. Din nou, ţăranul Hermann Steinegger, din Gössl
26 februarie 1945.
Comorile „Operaţiunii Bernhard“ părăsesc Berlinul. Se aflau în 12 vagoane încărcate cu maşinile care au tipărit banii, un vagon plin cu bancnote false, precum şi două vagoane sigilate, în care erau înghesuiţi 140 de deţinuţi şi 16 soldaţi de pază. Nimeni nu ştia unde se află, încotro se îndreaptă şi cît va dura drumul. Cînd şi-au dat seama, erau la un pas de moarte: Lagărul de Concentrare de la Mathausen.
La 1 mai 1945, membrii „Operaţiunii Bernhard“ trebuiau să fabrice, din nou, bani falşi, de data aceasta în comuna Redl-Zipf, în ţinutul Salzburg, la numai 57 km de Bad Aussee. După un timp, s-a răspîndit vestea că Hitler a fugit. SS-iştii erau îngroziţi şi i-au transportat pe cei care luaseră parte la „Operaţiunea Bernhard“ în Lagărul de Concentrare Ebensee, pentru a fi lichidaţi. Mulţi dintre deţinuţi, folosindu-se de teroarea care-i cuprinsese pe soldaţii germani, au evadat miraculos.
Dar ce se întîmplase cu vagonul încărcat cu bancnote false? Deţinuţii l-au văzut, pentru ultima dată, la Redl Zipf, în ziua de 29 aprilie. Aici, sturmbannfûhrerul SS a ordonat ca cele 60 de lăzi, cîte se aflau în vagon, să fie încărcate în două camioane, iar acestea să dispară în munţi.
Şi… mai departe?
Mai departe, ar trebui să ne întoarcem la scena în care ţăranul Hermann Steingger, din Gössl, a fost trezit în puterea nopţii şi pus să înjuge boii pentru ca să facă acele 7 drumuri pînă la lacul Toplitz.
3. Adevărata identitate a domnului inginer Pischler
Printre criminalii căutaţi după terminarea războiului se afla şi Ernst Kaltenbrunner, şeful RSHA, care ascunsese, în apropiere de Bad Aussee, bogăţii inestimabile.
Patrioţii din mişcarea austriacă de Rezistenţă au reuşit să afle locul în care acesta se ascundea. În noaptea de 12 mai, Willi Bucker, Karl Moser şi Josef Wimmer, toţi din Rezistenţă, porniseră spre munţi pentru a-l aresta. Acestora li s-a adăugat şi Robert Mattson, din Serviciul Secret american. Comanda a preluat-o americanul.
Dimineaţa, grupul a încercuit casa în care se afla Kaltenbrunner. Mattson a bătut la uşă.
– Ce doriţi? s-a auzit o voce prin fereastra deschisă.
– Îl caut pe domnul Kaltenbrunner, am pentru el o scrisoare din partea contesei W., a răspuns Mattson.
Contesa era iubita lui Kaltenbrunner.
Insul a dispărut de la fereastră. A revenit, ţinînd în mînă un pistol. Văzîndu-i însă şi pe ceilalţi 3, şi-a dat seama că a pierdut partida. A ieşit din casă de bunăvoie, însoţit de soldaţii de gardă, îmbrăcaţi în uniforma Wermachtului.
Scena se petrecea la Wildenseehütte, exact în locul unde, în primăvara anului 1948, au fost găsite corpurile neînsufleţite ale inginerilor Mayr şi Pischler care – întîmplarea trebuie exclusă categoric! – locuiau, ca şi Kaltenbrunner, în Linz!
Şi… mai este ceva.
În ultima perioadă a războiului, Kaltenbrunner făcea destul de des drumul de la Berlin la Bad Aussee, folosind, de regulă, un avion de tipul Fieseler Storch.
După război, dar şi după moartea lui Pischler, oamenii din Bad Aussee au declarat că inginerul fusese – cine credeţi? – nici mai mult nici mai puţin decît… pilotul lui Kaltenbrunner!
Comoara din ţinutul Salzburg a provocat multora nopţi albe. Unul dintre aceştia a fost Mattson, cel care îl arestase pe Kaltenbrunner. În anii 1959-1960, acesta făcea parte din conducerea C.I.A., iar mai tîrziu a lucrat ca specialist C.I.A. în Vietnam. În anul 1975, a vizitat Salzburgul.
Însă, ce s-a întîmplat cu comorile? Unde se află munţii de bani şi aur aduşi aici în timpul cînd şefii „imperiului veşnic“ al lui Hitler îşi căutau refugiu în „fortăreţele din Alpi“?
De pildă, unde se află conţinutul celor 22 lăzi, cîntărind, fiecare, 46 kg şi conţinînd cîte 20 de lingouri de aur, aparţinînd nazistului Otto Skorzeny? Şi cum se face că acesta a trăit ani mulţi în chip de milionar, în Spania?
De asemenea, cum se explică faptul că Schwend, Kruger şi Hottl aveau, în total, în numerar, 30 milioane lire sterline autentice?
(va urma)
H. Borles

COMENTARII DE LA CITITORI