CELEBRITATEA POSTBELICĂ A LACULUI TOPLITZ (6)

in Lecturi la lumina ceaiului

V. INTERVENŢIA SCAFANDRILOR
Scrisori de intimidare
O bună perioadă după război, în jurul lacului Toplitz a domnit calmul şi liniştea. Totul, însă, pînă la 13 iulie 1959, cînd un grup de oameni cu puşti de vînătoare în mîini au încercuit împrejurimile lacului.
A doua zi, pe apele lacului a apărut o mică ambarcaţiune, pe care se putea citi: „STERN este curajos !“. Revista „Stern“, binenţeles. Şeful operaţiunii era Wolfgang Lohde, unul dintre cei mai buni reporteri ai revistei.
Cei de la „Stern“ pregătiseră acţiunea timp de 3 ani, iar autorităţile austriece nu au făcut nici un fel de obstrucţie, înlesnind desfăşurarea acţiunii. La 25 iulie 1959, Lohde cerea oficialilor permisiunea de a „vîna“ obiectele pe care le vor găsi pe fundul lacului.
Autorizaţia a fost înmînată abia peste 4 zile, cu menţiunea ca obiectele găsite să fie predate, de urgenţă, poliţiei austriece. Asrfel că grupul condus de Lohde se puse pe treabă.
Căutările n-au durat prea mult. După numai cîteva zile, a fost găsită prima ladă. Au urmat alte 20. Prima ladă conţinea 55.000 lire sterline în teancuri de 1.000 de bucăţi. Data emiterii: 20 oct. 1935, 7 martie 1936, şi 30 martie 1937.
Potrivit datelor furnizate de un ziar vienez, în anul 1959 erau în circulaţie multe dintre acele bancnote false!!! La 10 august 1959, scafandrii aduc la suprafaţă încă alte două lăzi. Toată lumea se aştepta ca în ele să se găsească tot lire sterline false. Surpriză însă, şi încă una de mari proporţii: lăzile erau pline de documente ale Statului Major al RSHA. „După cum se poate vedea, materialul adus la suprafaţă este mult mai important decît se credea“, scria, la 11 august 1959, cotidianul vienez Kurier, iar toată lumea era convinsă că operaţiunea Lohde merită să fie continuată.
Dar n-a fost să fie aşa.
Operaţiunea era urmărită inclusiv de mulţi indivizi al căror trecut putea fi dezvăluit, în chip nedorit, cu informaţiile aflate în hîrtiile din lăzile de pe fundul lacului.
Grupul lui Lohde primea zilnic scrisori anonime, cele mai multe din Germania, ai căror autori cereau sistarea căutărilor. Unul dintre expeditori, „preocupat“ de viitorul mediului înconjurător, scria – şi-mi vine să întreb: oare ce grad o fi avut în SS? cîţi oameni nevinovaţi o fi avînd pe ceea ce ar fi trebuit să fie conştiinţă? – nici mai mult nici mai puţin, că în containerele aflate pe fundul lacului se află gaz otrăvitor, care ar putea distruge viaţa pe o mare suprafaţă!
Grupul lui Lohde şi-a continuat activitatea. Dar nu pentru prea mult timp. Mai precis, pînă în ziua cind Lohde a primit următoarea telegramă: „Participarea dvs. la acţiunea Toplitz, pe baza indicaţiilor pe care le-aţi primit, este indezirabilă“. Semnat: Nannen, redactorul şef al ziarului Stern…
Oamenii lui Lohde şi-au strîns, în grabă, lucrurile şi au plecat, iar lacul Toplitz şi-a reluat viaţa tihnită şi misterioasă.
Oare?!
În anul 1980, după 21 de ani de la acţiunea grupului Lohde, secretara lui Nannen a făcut presei următoarea declaraţie: „Acţiunea a fost întreruptă numai din motive financiare. N-a existat nici un alt motiv“.
Aşa să fi fost ?
Nedumerirea noastră este întărită de faptul că Lohde primise 30 de mii de mărci pentru continuarea acţiunii, în preziua sosirii telegramei. Deci, motivul era altul.
VI. „MESERIA“ DOMNULUI HOTTL (1)
Cei care au posibilitatea să consulte „Who’s who în Austria“, nu vor găsi în dreptul numelui dr. Wilhelm Hottl şi faptul acesta că a avut legătură cu Serviciile Secrete, de exemplu. De regulă, cei care îi caută numele ştiu mai multe despre el decît scrie în „Who’s who“.
În anul 1931, la 1 octombrie, domnul doctor Wilhelm Hottl a intrat în organizaţia nazistă de tineret a lui Hitler. La 1 martie 1933, era membru al organizaţiei naziste studenţeşti, iar un an mai tîrziu a intrat în rîndurile SS. Ca student, a lucrat pentru SD, şi astfel i-a cunoscut pe şeful RSHA, Ernst Kaltenbrunner, şi pe criminalul de război Adolf Eichmann, care locuiau în Linz.
(va urma)
H. Borles

COMENTARII DE LA CITITORI