CELEBRITATEA POSTBELICĂ A LACULUI TOPLITZ (7)

in Așa vă place istoria

VI. „MESERIA“ DOMNULUI HOTTL (2)
Începînd din anul 1940, Wilhelm Hottl a lucrat la filiala din Viena a SD, fiind unul dintre colaboratorii de bază ai lui Adolf Eichmann. După un timp, a fost avansat în funcţia de şef al secţiei SD din Italia.
În anul 1944, el se afla în Ungaria, unde a condus unele operaţiuni de arestare a cetăţenilor unguri. De altfel, în anul 1962, autorităţile maghiare au cerut extrădarea lui Hottl pentru a fi judecat de un tribunal din Ungaria.
Răspunsul autorităţilor austriece a fost însă negativ. Motivul a fost dintre cele mai bizare: în anul 1945, doctorul Hottl a apărut în Procesul de la Nurenberg, dar nu pe banca acuzaţilor, ci în calitate de martor al acuzării! Dacă ar fi fost vinovat, ar fi fost judecat şi condamnat atunci !
Oare cîte scrisori anonime de ameninţare a trimis domnul doctor Hottl celor care încercau să aducă la suprafaţă arhivele secrete ale RSHS aflate, încă, pe fundul lacului Toplitz?
Deocamdată, dr. Hottl tace mîlc în legătură cu trecutul său. Usturoi n-a mîncat, gura nu-i miroase!
Dar dacă…
Ar trebui să mai adăugăm că nazistul notoriu dr. Wilhelm Hottl este, în prezent, una dintre personalităţile de frunte ale vieţii social-politice din regiunea Salzburg, fiind directorul unei importante şcoli generale din Bad Aussee.
Nici nu se putea un paznic mai bun la oi!

VII.AVERTISMENTE
DIN SALZBURG (1)

Ce a mai rămas sub apă?
Au trecut 71 de ani de la ultimele salve trase în timpul celui de al doilea război mondial. Crimele naziştilor sînt însă la fel de actuale şi aceasta datorită faptului că multe dintre ele au rămas neelucidate.
Mai mult ca sigur că multe dintre acestea ar putea fi dezlegate dacă, de exemplu, arhivele secrete, aflate la Salzburg, ar fi scoase la lumină. S-au făcut multe încercări de acest gen, dar mulţi dintre temerari au plătit cu viaţa. În anul 1980, reporterii Jurgen Pomorin, Reinhard Junge, Georg Biemann şi Hans Peter Bordien au început, şi ei, o acţiune de aflare a adevărului. Datele culese şi rezultatul demersului lor au fost publicate în cartea Blutige Spuren (Drumuri însîngerate), apărut la editura Weltreise din Dortmund. Să nu credeţi că nu au existat încercări de a opri publicarea lucrării. Iată una dintre cele mai semnificative.
După predarea manuscrisului la editură, autorii au primit o scrisoare expediată din Salzburg, de la un oarecare Gerhard Bartsch.
„Am aflat, scria el în scrisoarea datată 13 august 1980, că, în luna septembrie a.c., urmează să apară cartea dvs., Blutige Spuren. Îndată ce am aflat acest lucru, m-am gîndit că veţi avea mari greutăţi din cauza apariţiei acesteia. Am sentimentul că volumul dvs., al cărui conţinut îmi este destul de cunoscut şi evenimentele zugrăvite de dvs. se deosebesc foarte mult de cele adevărate… Aş vrea să vă asigur că în lacul Toplitz nu mai există nimic, el e complet golit, şi nu mai poate oferi nici o surpriză“.

(va urma)

H. Borles

COMENTARII DE LA CITITORI