CELUI MAI MARE PATRIOT ROMÂN AL VREMURILOR NOASTRE, CORNELIU VADIM TUDOR

in Poeme

 

(n. 28 noiembrie 1949 – d. 14 septembrie 2015)

 

A murit la şaizeci şi cinci de ani!

Fără să ne scape ţara de hoţi şi de ţigani!

De trădători, de impostori şi mafioţi

Să pună pumnu-n gură chiar la toţi!

 

Vadim, inimă de Leu!

Te-a învins moartea la fileu!

Ai invitat-o la cafea

Dar ea, parşivă, nu a vrut să bea!

 

Un trăznet te-a lovit fără furtună

Să nu mai poţi să scoţi din gură-o glumă;

E mai săracă ţara fără gazetar

Inegalabil şi ca pamfletar.

 

Om de-o cultură vastă, naţionalist convins

De data asta, moartea te-a învins!

Te-ai dus în ţara fără de hotare…

Fără s-apuci ca să mai faci o ROMÂNIE MARE!

 

De „Ziua Crucii“ ne-ai lăsat făr’ să-ţi atingi ţelu’

Un loc de veci speram să ai, în Cimitirul Bellu!

Ca un stejar falnic, înfipt în rădăcină,

Ai rezistat în timp la orişice furtună!

 

Dar trăznetul năpraznic loveşte din senin

Şi curmă viaţa celui, care a fost Vadim!

Stejarul o furtună, nu-l culca la pămînt

Dar de-l loveşte-un trăznet, el se usucă-n vînt!

 

E ca o navă ţara plutind cam fără cîrmă

Dar nu s-a scufundat că mai avea-o parîmă!

„Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi“

De ce acum, Vadime, ne părăseşti pe noi?!

 

Memorie aveai, mai ceva decît Seneca

Vedeai o Românie precum arabii Mecca…

Te plînge-o Românie şi cei de peste Prut

Că n-ai putut s-o faci, aşa cum ai fi vrut!

 

O Românie Mare, aşa cum a mai fost

Să ştie-o lume-ntreagă ce sîntem şi ce-am fost!

O „Românie dodoloaţă“ şi cu păduri de brazi

Pădurile ne cam lipsesc, cum ne lipseşti tu azi!

 

Ai fost un mare patriot, la propriu şi la figurat!

De la tine generaţii vor mai avea de învăţat.

Istoria să te aşeze între titanii culturii româneşti,

Şi-o stradă Corneliu Vadim Tudor, s-avem

în Bucureşti!

 

Ai fost un iubitor de ţară, de oameni şi de cîini,

Şi te-ai luptat din răsputeri să n-o laşi la străini!

Nu boala te-a răpus, c-ai fost băiat deştept

Ci rana ta din suflet, te-a doborît din piept.

 

Ca unui om curat, cinstit şi drept, şi cu credinţă,

Dumnezeu să-i facă parte în Cer, de-i cu putinţă…

De „Înălţarea Sfintei Cruci“ ţi-a fost la Domnul

ca să pleci,

Corneliu Vadim Tudor: pomenit să fii în veci!

 

Lîngă amicul Păunescu sper liniştea să ţi-o găseşti,

Mireasma florilor de tei în jur s-o răspîndeşti

În locul tău de veci odihnă să-ţi găseşti,

Din steaua călătoare, de sus să ne priveşti!

Silviu Moldovan,

Iclănzel – Mureş

COMENTARII DE LA CITITORI