CENZORUL GHIŢĂ

in Lecturi la lumina ceaiului

Ecourile emisiunii la care am participat duminică, 30 noiembrie, la postul România TV fac valuri tot mai mari. Tsunami, nu alta. Atunci, am măturat, efectiv, podelele cu preşedintele ales-bules, Klaus Iohannis, punîndu-i ştampila că e HANDICAPAT. La fel de vehement a fost un alt participant la emisiune, Miron Cozma. Realizatoarea, Marilena Gheorghiţă, a încercat să ne tempereze, dar aşa ceva e greu cu două temperamente vulcanice. În sfîrşit, ne-am vărsat năduful. Ne-am răcorit. După cîteva ore, am fost sunat la telefon de o tînără producătoare de la postul amintit, care, vizibil jenată, mi-a spus că o emisiune la care urma să particip a doua zi, de 1 Decembrie, a fost anulată (?!). Foarte straniu! Ajuns acasă, seara tîrziu, am auzit comunicatul emis de postul cu pricina, prin care acesta se disocia de Vadim şi de Miron Cozma, care, atenţie, nu vor mai fi invitaţi la dezbateri!!! Cenzură pe faţă. Ce-i aia, nu vor mai fi invitaţi la dezbateri? Cine a hotărît asta? Din ce motiv? Tot atunci, am aflat că emisiunea a produs un mare deranj la bodega ACL: au zbîrnîit telefoanele între Vasile Blaga, Ludovic Orban, Teodor Atanasiu. Toţi trei, nişte beţivani incurabili. Probabil că, fiind duminică după-amiază, alcoolicii cu pricina au tras, tare, la măsea şi s-au dat mari. În final, ei au stabilit ca ungurul cu veleităţi de gurist (rage ca un măgar) Ludovic Orban să-l sune pe Sebastian Ghiţă şi să-l sperie zdravăn: dacă nu ia poziţie faţă de cele afirmate, va vedea el ce va păţi (CNA, Justiţie etc). Iar maiorul SRI Ghiţă, care are vreo 4 Dosare Penale, a făcut pe el. Ceea ce a urmat, se ştie. De aici, începe ridicolul. Carevasăzică, un individ care îşi ameninţă, cu moartea, un coleg de partid (pe primarul Sectorului 3, Robert Negoiţă), cade, ca o balegă, în faţa unui machitor ca orbetele de Orban! Şi încă ceva: un individ care îşi dă demisia, cu scandal, din partidul care l-a făcut deputat, invocînd democraţia şi dreptul la opinie, aplică cea mai neruşinată cenzură împotriva a doi şefi de partid. Nu s-a mai pomenit aşa ceva pînă acum. Cine l-a adus în politică pe idiotul ăsta congenital? Cine e obrăznicătura Ghiţă?

Cu ce bani şi-a făcut şi întreţine un post de televiziune? De unde a agonisit, la 30 şi ceva de ani, o avere de nabab? El e un borfaş ordinar. Recrutat, încă din fragedă pruncie, de SRI, a devenit, cu timpul, maior. Fireşte, acoperit – aşa cum sînt ascunşi toţi şerpii. Pentru mine, numitul Ghiţă e un rahat cu ochi. Şi cu chelie, pe un cap disproporţionat de minuscul, în care creierul mare e mic, iar creierul mic nu e deloc. Presa relatează că imbecilul ăsta infatuat are un lexic de boschetar: el tot timpul îşi bagă, îşi scoate, face, drege, ameninţă etc. Cine a permis unui asemenea derbedeu să devină multimilionar în euro şi să fie şi ofiţer superior al principalului Serviciu Secret al ţării? Mă interzice, pe mine, un neica-nimeni, pe fruntea căruia scrie „puşcărie“? Mă piş pe toată viaţa lui de golan! În Cartea de Telefon sînt zeci de mii de Ghiţă, başca porcii de prin gospodăriile oamenilor – dar Vadim Tudor e unul singur. Ai băgat la cap, Maior? Cît timp crezi că mai ţine jocul ăsta infantil, că tu nu ştii, că aşa ceva nu se confirmă, că da… dar, de fapt, nu… că SRI a informat etc. Asta-i tot ce ştii, Maior? De ce ai lăsat să pătrundă Crima Organizată în SRI? Tu chiar trăieşti în iluzia că te vor apăra americanii, la nesfîrşit? Haida-de!

De-a lungul vieţii mele am fost interzis de mai multe ori: în 1979 (pentru un pamflet în versuri, publicat în „Săptămîna“, împotriva cîrdăşiei dintre evrei şi legionari, la „Europa liberă“); în 1980 (pentru editorialul „Idealuri“, publicat, pe pagina 1, tot în „Săptămîna“, cînd am cerut tipărirea discursurilor lui Iuliu Maniu, Ion şi Ionel I.C. Brătianu, Al. Vaida-Voevod, Aurel C. Popovici, Octavian Goga); în 1984 (cînd volumul de versuri „Saturnalii“ mi-a fost retras din librării şi biblioteci, fiind dat la topit, iar eu am fost interzis, total, în presa scrisă, la radio şi la televizor, din aprilie pînă în noiembrie, aşadar timp de 8 luni, la ordinul lui Nicolae Ceauşescu, acesta fiind ameninţat şi şantajat de rabinul Moses Rosen şi de preşedintele Congresului Mondial Evreiesc, Edgar Bronfman); în 1990, cînd Silviu Brucan şi Andrei Pleşu au desfiinţat revista „Săptămîna“ şi eu n-am mai fost publicat nicăieri; în fine, în decembrie 2000, cînd o emisiune electorală, la Tele 7 ABC, la care urma să fiu invitatul lui Dan Diaconescu a fost anulată – cu cîteva zile înaintea turului II al alegerilor prezidenţiale. Astăzi, sînt interzis, din nou. Dar una e să te interzică Ceauşescu şi alta e să te interzică Ghiţă! Puţină decenţă, ce Dumnezeu! Personal, mă amuză teribil chestia asta. Iar sînt ţinut în lanţuri. Cuvintele mele ard ca fierul înroşit în foc. Îmi imaginez ce era la gura cu spume alcoolizate a căzăturilor Vasile Blaga, Ludovic Orban, Teodor Atanasiu. Le stricam toate socotelile. Se repeta, în varianta românească, basmul „Hainele Împăratului“, de Andersen – lumea vedea că momîia împăiată de la Sibiu e în curul gol. În curînd, vor pricepe toţi românii ce cacealma le-a fost trasă. Dar Ghiţă e fericit. A cîştigat bunăvoinţa găştii adverse prin două lovituri: şi-a dat demisia din PSD şi m-a cenzurat, total, pe mine. Pagubă-n ciuperci. Atîtea televiziuni de-abia aşteaptă să le onorez invitaţiile. Şi au rating cu mult mai mare decît postul unde totul e „bombă“, „exploziv“, „fabulos“. Am ajutat, de multe ori, această televiziune. Mi-am lăsat familia, scrierile mele, şi sîmbătă noaptea, şi duminică dimineaţa, de Crăciun, de Paşte, de Anul Nou, şi în vacanţă, şi în străinătate – şi am răspuns tuturor solicitărilor. Dezinteresat. Gratis. Răsplata? Gestul de mitocan al interlopului SRI Ghiţă Sebastian. Şi să nu mă gîndesc la Ghiţă? Şi să nu-l chem seara la portiţă? Ia ghiciţi: cine, oare, doarme liniştit, dintre noi doi? Eu sau puşcăriabilul?

CORNELIU VADIM TUDOR

2 decembrie 2014

COMENTARII DE LA CITITORI