Cercetarea şi dezvoltarea, în trecutul apropiat al Poporului Român: 1945-1989 (9)

in Alte știri

Industriile naţionale moderne, rod al muncii şi creaţiei Poporului Român (I)

Transformarea şi modernizarea economiei româneşti, după a doua conflagraţie planetară pînă în anul 1989, interpretată, înainte de toate, ca un proces de industrializare avansată a tuturor ramurilor producţiei materiale şi de organizare superioară a activităţilor, în toate celelalte domenii economico-sociale, au constituit direcţii şi obiective fundamentale permanente ale programelor de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în ţara noastră. Aceste opţiuni de bază au fost fundamentate atît pe nevoile vitale, reale, ale României, cît şi pe experienţa diferenţiată a statelor, care demonstrează că, în perioada noii revoluţii tehnico-ştiinţifice, numai în condiţiile existenţei unei industrii puternice se poate edifica şi schimba baza tehnico-materială, necesară economiei moderne, dar, în acelaşi timp, se pot crea premizele creşterii economice accelerate în toate domeniile şi sectoarele de activitate. Trebuie avut în vedere şi faptul că industrializarea este singura cale ce poate asigura schimbarea structurilor sociale înapoiate, creşterea nivelului de trai al întregii populaţii, ridicarea gradului de cultură şi de civilizaţie a naţiunii la nivelul posibilităţilor oferite de ştiinţa şi tehnica modernă. Corespunzător cu importanţa dezvoltării şi modernizării structurii pe care o avea industria naţională, ca subsistem al sistemului economico-social, în care se declanşează atît amploarea, cît şi profunzimea transformărilor din întreaga economie şi viaţă socială a ţării, programele de cercetare ştiinţifică şi de introducere a tehnicii noi au fost orientate, prioritar, în următoarele direcţii: realizarea de noi clase de maşini, utilaje şi materiale tehnologice auxiliare, pentru toate ramurile economiei româneşti; unificarea şi modernizarea familiilor de maşini şi utilaje specifice domeniilor industriei, agriculturii, construcţiilor, transporturilor şi celorlalte sectoare economice; creşterea gradului de utilizare a materiilor prime indigene, precum şi a celui de refolosire a materialelor revalorificabile. Un accent aparte au pus cercetările pe elaborarea de tehnologii noi de prelucrare, bazate pe surse concentrate de energie, de tehnologii cu regimuri intensive de lucru şi altele cu reduceri de materiale, energie şi poluare minimă. Cercetări importante au fost îndreptate către extinderea sistemelor flexibile de prelucrare şi montaj, a sistemelor de proiectare şi fabricaţie asistate de calculator, dar şi spre alte mijloace tehnice performante.

Urmărind afirmarea largă a cuceririlor ştiinţei şi tehnicii româneşti în sferele vieţii economice şi sociale, programele de cercetări au avut ca obiective: acţiunile de electronizare, automatizare complexă, cibernetizare-robotizare a produselor, procesele de producţie şi activităţile din celelalte sectoare; realizarea de echipamente şi sisteme electronice complexe, evoluate, inclusiv cu microprocesoare, inteligenţă artificială şi roboţi pentru industria extractivă şi geologie, industria prelucrătoare, agricultură şi zootehnie, medicină şi biologie. Concomitent, s-au efectuat cercetări pentru dezvoltarea unor sisteme de acţionare, comandă şi reglaj, bazate pe principii funcţionale avansate în comanda utilajelor tehnologice şi a liniilor flexibile de fabricaţie, testarea automată a produselor, conducerea, prin calculator, a activităţilor de concepţie şi a produselor de producţie ş.a.

Încadrate ca părţi distincte şi etape decisive ale programelor de industrializare susţinută a ţării, aplicaţiile practice ale realizărilor ştiinţifice şi inovările tehnologice naţionale au contribuit, hotărîtor, la crearea şi dezvoltarea unor ramuri noi, moderne, de avangardă, cu tehnicitate înaltă, cum sînt cele din electrotehnică şi electronică, mecanică fină şi optică, producţia mijloacelor de automatizare, divizate în subramurile: electronică industrială şi profesională, tehnică de calcul, echipamente de electronică industrială, echipamente de acţionare electrică, aparatură de măsură şi control, radiocomunicaţii profesionale, componente electronice, electronică medicală şi aparatură ştiinţifică. De o mare importanţă au fost şi subramurile create pentru producţiile de motoare electrice pentru acţionări, reglaj şi control automat, motoare electrice convenţionale şi motoare electrice neconvenţionale, servomotoare şi micromotoare pentru acţionarea mecanismelor şi automatizare, pentru roboţi industriali, echipamente de comutaţie şi transformatoare de energie, bazate pe dispozitive electronice de putere. Acestea au fost completate de ramurile noi şi de cele restructurate tehnic din industria construcţiilor de maşini şi prelucrarea metalelor, concentrate pe producţiile de maşini-unelte pentru prelucrat metale prin aşchiere şi alte procedee de desprindere a metalului; maşini, unelte şi instalaţii pentru explorarea geologică, pentru foraj şi exploatarea sondelor; maşini, utilaje şi instalaţii tehnologice pentru lucrări miniere, industria metalurgică, prelucrarea ţiţeiului, industria chimică, industria stufului, celulozei şi hîrtiei, industria materialelor de construcţii şi refractare; maşini, utilaje şi mijloace de transport feroviar şi rutier; tractoare, maşini şi utilaje agricole; aeronave; nave şi utilaje navale; utilaje pentru centrale atomoelectrice ş.a.m.d.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI