Cercetarea şi dezvoltarea, în trecutul apropiat al Poporului Român: 1945-1989 (1)

in Pe meridianele lumii

Revoluţia tehnico-ştiinţifică, desfăşurată, la nivel mondial, timp de mai multe decenii, modifică, radical, condiţiile de producţie şi deschide posibilităţi nelimitate de sporire a avuţiei materiale a lumii, de creştere a forţelor de producţie ale societăţii şi de îmbogăţire a vieţii spirituale a popoarelor. În contrast cu aspiraţiile de progres ale omenirii şi cu perspectivele reale de schimbare pe care realizările ştiinţei şi tehnicii contemporane le oferă tuturor ţărilor lumii, continente întregi continuă să fie slab dezvoltate, confruntîndu-se cu grave probleme economice, sociale şi culturale.

Saltul istoric în dezvoltarea economiei, cu aportul

ştiinţei şi tehnologiei (1)

În contextul decalajelor economice substanţiale dintre ţările bogate şi celelalte state, care se adîncesc, neîntrerupt, progresul general şi consolidarea independenţei majorităţii popoarelor pot fi asigurate exclusiv în condiţiile aplicării strategiei de restructurare a sistemelor tehnice de producţie şi de reorganizare a propriilor economii, pe baze calitativ superioare, cu aportul cercetării şi creaţiei tehnico-ştiinţifice naţionale. Toate acestea au fost confirmate, în ultimele decenii, de schimbările existente la nivelul producţiei, precum şi de performanţele economice înregistrate de numeroase state, între care România a ocupat, în perioada 1945-1989, un loc aparte, atît în ceea ce priveşte restructurarea calitativă a economiei, cît şi evoluţia indicatorilor macroeconomici, reprezentativi pentru dinamismul, forţa, viabilitatea şi competitivitatea sistemului economic al oricărei naţiuni.

Pornind de la nevoia de reconstruire a ţării noastre, distrusă în timpul celui de-al II-lea război mondial, şi avînd în vedere obiectivele fundamentale ale României, constînd în lichidarea subdezvoltării tehnico-economice şi a subordonării bogăţiilor naţionale intereselor anumitor forţe din afară, într-un timp cît mai scurt, respectiv pînă la evenimentele din Decembrie 1989, Poporul Român a aplicat o strategie de dezvoltare şi de restructurare calitativă a economiei naţionale, axată pe contribuţia, determinantă, a ştiinţei şi tehnicii româneşti. După cum atestă documentele şi statisticile vremii, efectele acestei politici strategice s-au concretizat atît într-o dezvoltare economică nemaiîntîlnită de ţara noastră, pînă atunci, cît şi în cucerirea independenţei ei depline faţă de Puterile străine. Potrivit statisticilor, în România, între anii 1945 şi 1989, datorită asimilării rapide a unui număr semnificativ de noi ramuri şi subramuri de producţie, cu o tehnicitate şi eficienţă ridicate, şi restructurării calitative a sistemelor tehnice de producţie din ramurile şi subramurile tradiţionale, cu sprijinul determinant al realizărilor ştiinţifice şi tehnice naţionale, produsul social a crescut de 35 de ori, venitul naţional, de 40 de ori, iar avuţia naţională, de 21 de ori. În aceeaşi perioadă, ca urmare a eforturilor Naţiunii Române în direcţia creării unui nou mod tehnic de producţie şi schimbării caracterului rudimentar al structurii economiei – în 1938, populaţia implicată în agricultura românească era de 11 ori mai mare, iar productivitatea medie a muncii, de 9 ori mai mică decît populaţia activă şi productivitatea muncii în industrie -, producţia industrială a crescut de 135 de ori, iar cea agricolă, de cca. 10 ori.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI