Cercetarea şi dezvoltarea, în trecutul apropiat al Poporului Român: 1945-1989 (3)

in Alte știri

Existenţa materială superioară şi independenţa economică deplină a Naţiunii Române (2)

După cum aminteam în numărul trecut, trebuie scos în evidenţă faptul că dezvoltarea schimburilor economice ale României, atît sub aspectul volumului, cît şi sub cel al structurii exportului, a fost susţinută, într-o măsură crescîndă, de extinderea relaţiilor externe ale ţării noastre în domeniul producţiei, tehnicii şi ştiinţei. În 1989, un sfert din exportul românesc s-a realizat prin acţiunile de cooperare cu diferite state.

Pentru lărgirea şi creşterea acestei activităţi s-au promovat forme superioare de cooperare, cum ar fi construirea, conducerea şi exploatarea, în comun, de mari unităţi industriale, crearea de societăţi mixte cu capital majoritar român, pentru exportul unor produse pe terţe pieţe externe, executarea unor obiective economice de interes naţional, în diferite state ale lumii ş.a. În acelaşi interval de timp, 1945-1989, desfacerile de mărfuri în România, care reflectă şi ritmul în care a crescut nivelul de trai al întregii noastre naţiuni, s-au mărit de 19 ori, iar cheltuielile social-culturale finanţate de la bugetul de stat – de 32 ori.

Schimbările esenţiale intervenite în starea materială generală a Poporului Român rezultă şi din faptul că durata medie a vieţii în ţara noastră a crescut de la 42 de ani, cît era în perioada antebelică, la 69-70 de ani, în 1989, aspect ce reiese şi din studiul asupra tipului de case în care locuiau cetăţenii de la oraşe (mai bine de 82% se mutaseră în case noi). Între anii 1951 şi 1989, în mediul rural, în comune şi sate, numărul locuinţelor nou-construite s-a ridicat la 2,1 milioane. În 1938, an de vîrf în dezvoltarea economiei şi societăţii româneşti pînă la al II-lea război mondial, din 3 milioane de locuinţe rurale, cîte existau în ţara noastră la acea dată, 1 milion erau construite din cărămidă nearsă, iar 100.000 erau bordeie, adică îngropate în pămînt.

Primele bordeie pe teritoriul ţării noastre datează de mai bine de 2.500 de ani. Demolarea de către statul democrat-popular a caselor de pămînt şi a bordeielor a constituit un mare dezastru, o adevărată catastrofă în evoluţia României şi a Poporului Român spre progres şi civilizaţie.

Mutaţiile pe planul vieţii sociale în ţara noastră, între anii 1945 şi 1989, sînt materializate, edificator, în dotarea tehnico-edilitară a localităţilor (reţea de apă potabilă, de canalizare publică, de gaze naturale, de transport de călători, de străzi şi spaţii verzi ş.a.m.d.) şi în înzestrarea tehnico-materială a activităţilor social-culturale. Valoarea mijloacelor fixe în domeniul gospodăririi comunale, de locuinţe şi alte servicii neproductive, a crescut, între anii 1951 şi 1989, de 8,22 ori, iar baza tehnico-materială a activităţilor de învăţămînt, cultură, artă, sănătate, asistenţă socială şi sport – de 13 ori.

Tuturor cetăţenilor României le erau asigurate efectiv, şi nu doar declarativ, în acea perioadă, drepturile şi condiţiile, pentru a trăi într-un mod demn, prin muncă cinstită (în perioada 1945-1989 au fost realizate aproape 11.000 de capacităţi de producţie importante, amplasate în toate zonele ţării), de a avea acces gratuit şi nelimitat la învăţămînt, asistenţă medicală, cultură, creaţie şi la celelalte valori puse în slujba progresului întregii societăţi româneşti.

(va urma)

Prof. univ. dr. Gavrilă Sonea

COMENTARII DE LA CITITORI