Cerul plouă cu cerneală de brazi

in Maxime şi reflecţii

Vîntul adie cu versuri de iarbă. Din cele patru anotimpuri, primăvara e cea care seamănă, pe dealuri, miori, pe cîmpie, ţărani – privilegiu al brazdelor de pîine. Cu şoldurile pline de puritate, ca o mireasă, ea cheamă, la izvoarele dorului, mirii şi îi poartă pe lunci, pe văi şi pe pîraie. Cheamă pădurea la cîntec, iar zări de lumină se înmulţesc cu fiecare floare de pe ram. Alerg în linişte, cu paşi mari, ducînd pe umeri povara unei privighetori de dragoste, şi, Doamne, sînt beat de voioşie, călărind nuieluşa de alun din anii copilăriei. Ah, şi totuşi, e o realitate de simfonie, un adevărat concert: păsările se înmulţesc cu fiecare rod de tril, dar nimeni nu ştie de această împlinire a destinului, decît martie, aprilie, mai… Pămîntul întinereşte cu lanuri de orz, ovăz şi porumb. Primăvara moşeşte cu buchete de trandafiri, cu lanuri de stele şi luceferi – ţăranii cunosc acest formidabil buletin meteorologic. Cerul plouă cu cerneală de brazi peste ogrăzi şi coline!

ION MACHIDON,

Preşedintele Cenaclului „Amurg sentimental”

COMENTARII DE LA CITITORI