Cezar – omul poporului (1)

in Lecturi la lumina ceaiului

La 10 ani de la înăbuşirea răscoalei sclavilor conduşi de Spartacus, Imperiul Roman încă era cuprins de probleme interne. Cu cît se extindea mai mult, cu atît senatorii şi patricienii se îmbogăţeau mai mult, iar plebea sărăcea tot mai mult, problemele acesteia fiind scoase la iveală mult prea tîrziu. În anul 65 î.Chr., Republica Romană fusese zguduită de conspiraţia lui Catilina, care a complotat, împreună cu cîţiva aristocraţi, pentru a-i înlătura pe consulii Hybrida şi Cicero. Cicero a salvat Republica, divulgînd conspiraţia în faţa Senatului. Chiar dacă acel complot a fost oprit, regimul politic republican era pe sfîrşite, iar oamenii aveau nevoie de un salvator providenţial, care să apere Imperiul. Trei personaje au apărut pe scenă pentru a dobîndi supremaţia asupra Imperiului, dar numai unul avea să cîştige.
Pompeius Magnus,
Licinius Crassus şi Iulius Cezar

Primul dintre aceştia era Iulius Gaius Cezar, născut în anul 100 î.Chr., într-o familie de patricieni ce aparţinea gintei Iulia (descendentă a zeiţei Venus şi a eroului Eneea), însă una sărmană, care trăia în Suburba. Norocul i-a surîs lui Cezar cînd mătuşa lui s-a căsătorit cu Gaius Marius, geniul militar care a creat prima armată de profesionişti. În anii 80’ î.Chr., viaţa lui Iulius Cezar s-a derulat într-o atmosferă plină de tensiuni, războaie civile între optimates („oamenii buni“) şi populares („cei care favorizau poporul“) şi dictatura sîngeroasă a lui Sulla. La vîrsta de 15 ani, după moartea tatălui său, Cezar a moştenit proprietăţile familiei şi s-a căsătorit cu Cornelia. La un moment dat, a fost obligat de Sulla să divorţeze de ea, însă Cezar a refuzat şi a fugit din Roma. A făcut serviciul militar în Asia Mică, iar în anul 78 î.Chr.., după moartea lui Sulla, a debutat ca avocat în Forul roman, manifestîndu-şi talentul de orator. În drum spre insula Rhodos, pentru a studia filosofia şi oratoria, Cezar a fost răpit de piraţii cicilieni. Aceştia au pus pe capul lui o răscumpărare de 20 de talanţi. Cezar i-a ironizat şi a cerut creşterea preţului de răscumpărare, demonstrînd că nu se temea. A fost eliberat după o lună, şi s-a întors cu o mare forţă navală pentru a-i captura şi a-i crucifica pe piraţi.
În anul 73 î. Chr., a devenit membru al Colegiului Pontifilor, iar din anul 72 î.Chr., a servit ca tribun militar în armata lui Marcus Licinius Crassus, cînd întreprindea operaţiunea de reprimare a răscoalei lui Spartacus. În anul 69 î.Chr., după ce a rămas văduv, Cezar a obţinut funcţia de chestor în Hispania, unde şi-a demonstrat calităţile militare în luptele cu galicienii şi lusitanii. Fiind un admirator al lui Alexandru cel Mare, la vederea unei statui a plîns, pentru că la vîrsta lui nu a avut realizări memorabile. Era un om foarte ambiţios. După un timp, s-a căsătorit cu Pompeia, o nepoată a lui Sulla, pentru a da aparenţa că se alătură optimaţilor, însă, în realitate, rămînea un om al poporului. Totodată, se împrietenise cu Crassus , cel mai bogat roman, care îl tot împrumută pentru a-şi plăti datoriile, şi cu Pompei, care era cel mai măreţ general din acea vreme. Cezar a avut-o pe Servilia ca amantă, al cărui fiu era Marcus Junius Brutus, descendent al marii ginte Junia, o mare familie romană, considerată fondatoarea republicii. Ca edil, s-a împrumutat de la Crassus pentru a organiza jocuri şi curse de cai în Circus Maximus. Cezar era un om abil, un bun strateg, carismatic, un geniu tactic şi un bun orator, dar şi obsedat de putere, crud, narcisist cu un ego puternic şi prădător sexual. Avea calităţi, dar şi slăbiciuni, căci suferea de epilepsie. Dar oare era în măsură să-şi combată rivalii politici, pe care îi considera „prieteni“, din cauza interesului de a urca în ierarhie?
Crassus-magnatul
Născut în anul 115 î.Chr., dintr-o familie de senatori, a acumulat o mare avere – 200 milioane de sesterţi (echivalentul a 20 de miliarde de dolari în ziua de azi), obţinută prin traficul cu sclavi, profitul acumulat din producţia din minele de argint, achiziţii imobiliare speculative şi prin cumpărarea bunurilor confiscate în timpul dictaturii lui Sulla. Şi-a început ascensiunea politică după reprimarea răscoalei lui Spartacus.

(va urma)

Stan Alexandru Bogdan

COMENTARII DE LA CITITORI