Cezar – omul poporului (2)

in Lecturi la lumina ceaiului

Pompei-generalul
Pompei s-a născut într-o familie bogată din Picenum. Tatăl său a urcat pe cursus honorum („scara onorurilor“), devenind chestor, pretor şi consul. Pompei a servit sub comanda tatălui său la finalul Războiului Social. Ulterior, l-a sprijinit pe Gaius Marius. A primit comanda militară în timpul lui Sulla, fiind însărcinat să menţină aprovizionarea Italiei cu cereale din Sicilia, şi apoi să lupte împotriva Numidiei, în Nordul Africii. A fost proclamat „imperator“ de către trupele sale, fiind recunoscut ca „Pompei Magnus“. L-a învins pe Tigranes II cel Mare (regele Armeniei) în Bătălia de la Tigranocerta şi a condus campanii militare împotriva piraţilor cicilieni. Era un bun militar, strateg şi un geniu tactic, un stindard în jurul căruia se adunau legiunile la comanda sa, narcisist, ambiţios. Dar şi-ar fi putut folosi geniul militar şi pe frontul politic?
Războaiele Galice-Ascensiunea lui Cezar (1)
În anul 60 Î.Chr., Cezar a aplanat conflictele dintre Crassus şi generalul Pompei, propunînd o coaliţie triumvirala, în care toţi trei să conducă Republica drept consuli. Pentru a menţine alianţa întărită cu Pompei, i-a oferit mîna fiicei sale, Iulia. Cezar a cîştigat mandatul de 5 ani de guvernator în trei provincii: Gallia Cisalpină, Gallia Transalpină şi Illyria. În Franţa de azi, avea să înceapă ascensiunea sa în luptele cu hoardele „barbare“.
În acele vremuri, Ariovistus, o căpetenie a Suebilor (popor germanic), a migrat dinspre Estul Germaniei spre Marna şi Rin, unde s-a întîlnit cu o altă populaţie – Sequanii. Suebii şi Sequanii s-au aliat împotriva Aeduilor şi, în urma victoriei dobîndite, Ariovistus a primit pămînturi pentru el şi cei 120.000 oameni ai săi.
Între timp, Cezar i-a învins pe Helveţi, care îi pregătiseră o ambuscadă. Aeduii şi multe alte triburi i-au cerut ajutorul lui Cezar pentru a-l învinge pe Ariovistus şi ameninţarea germanică. Cum Ariovistus fusese declarat prieten al Romei în anul 59 î.Chr., Cezar nu putea să se războiască cu el, dar i-a trimis un ultimatum prin care îi cerea să nu traverseze Rinul. Acesta şi-a încălcat cuvîntul, iar Cezar i-a declarat război în anul 58 î.Chr., şi a pornit o expediţie în frunte cu legiunea a X-a, care era preferata sa. După negocieri eşuate purtate la Vesontio, Cezar a ridicat tabăra pentru a-i provoca pe Suebi să atace. A doua zi, după încleştări sîngeroase în care au fost ucişi 35.000 de Buebi (un adevărat masacru, justificat pentru prevenirea invadării Romei), Cezar a obţinut prima mare victorie împotriva lui Ariovistus, care s-a retras şi nu a mai traversat niciodată Rinul.
În anul 57 î.Chr., Cezar a mărşăluit cu forţele sale împotriva Belgiilor, care atacaseră un trib aliat al Romei. Curînd, au atacat şi Nervii (trib galic), iar Cezar era cît pe ce să sufere o înfrîngere umilitoare. El i-a învins cu greutate pe Nervi şi pe Nelgi. În anul următor, în 56 î.Chr., Cezar şi-a îndreptat atenţia spre triburile de pe malul Armoricăi care organizaseră o coaliţie antiromană. După ce i-a învins, Cezar a organizat o expediţie punitivă împotriva germanilor de peste Rin. Tot în acelaşi an, Cezar a traversat Canalul Mînecii, spre Britania, cu două legiuni unde s-a înfruntat cu Britonii. Aventura s-a încheiat însă repede datorită vremii proaste şi datorită metodelor de luptă diferite ale Britonilor, care foloseau care de luptă.
În anii 55-54 î.Chr., a înfrînt tribul celt al Catuvellaunilor şi i-a forţat să plătească tribut Romei. În anii 54-53 î.Chr., galii subjugaţi s-au revoltat, cînd Eburonii s-au înarmat şi mobilizat sub comanda lui Ambiorix. Cezar i-a învins cu greu şi a dus expediţii punitive împotriva acestora şi a aliaţilor lor, exterminîndu-i. Cezar s-a folosit şi de intimidare, tăind mîinile prizonierilor gali.
În anul 52 î.Chr., sorţii se întorceau împotriva lui Cezar. Senatul Romei, fiind îngrijorat că puterea acestuia creştea cît se află în Galia, l-au momit pe Crassus, protectorul lui Cezar, să organizeze o expediţie în Parţia unde a fost capturat în ambuscadă şi ucis de Parţi, după ce i-au turnat aur fierbinte în gură. Tot atunci, fiica lui Cezar şi soţia lui Pompei, Iulia, murise la o naştere. Pompei a fost distrus.
(va urma)
Stan Alexandru Bogdan

COMENTARII DE LA CITITORI