Charles Dickens şi spiritul Crăciunului

in Alte știri

Condeiul cel mai necruţător împotriva mizeriei umane şi apărătorul celor ignoraţi de societatea modernă, Charles John Huffam Dickens se impune ca o figură emblematică a literaturii Secolului XIX. Plasată între analiză psihologică şi frescă socială, opera sa romanescă – în vîrful căreia avea să se plaseze ,,David Copperfield” (1849) – se îndreaptă, începînd cu ,,Oliver Twist” (un foileton lunar, apărut între februarie 1837 şi aprilie 1839), spre prezentarea de mici tablouri inspirate din viaţa cotidiană care, printr-un simbolism dublat de umor, denunţă cu fermitate caracterul inuman al erei industriale. Astfel, se poate spune că generozitatea absolută a evocărilor sale îi aduce o popularitate imensă acestui scriitor angajat care, spre disperarea cititorilor săi, se stinge în 1870, învăluit într-un aer de sfinţenie literară. De altfel, imediat după moartea acestuia, poetul american Henry Wadsworth Longfellow (1807-1882) avea să scrie: ,,N-am mai văzut niciodată atîta durere provocată de moartea unui scriitor… Întreaga ţară e în doliu”. Este adevărat că sentimentul nobil faţă de soarta oamenilor nevoiaşi a fost întotdeauna prezentă în scrierile sale. El a împrumutat acest fel de generozitate talentului său de povestitor. Şi, dincolo chiar de indignarea pe care i-au putut-o inspira pleava societăţii şi dezmoşteniţii sorţii, din textele sale răzbate acel soi de fraternitate tulburătoare, care pune în lumină introspecţia, spiritul de milostenie şi forţa de înălţare a omului. În definitiv, acele fiinţe umane nefericite induc o morală a depăşirii de sine, care, alături de preocuparea pentru dreptate şi corectitudine, nu face decît să dezvăluie şi mai bine ,,comorile de frumuseţe care se află în lume şi zestrea de bunătate care zace în om”.

pag 7 charles dickens

Despre toate acestea e vorba în povestirea ,,Colindă de Crăciun” (,,A Christmas Carol”), prima din cele 5 ,,Cărţi de Crăciun”. Scrisă, iniţial, pentru onorarea unei datorii, această poveste, publicată în 1843, dobîndeşte o asemenea popularitate încît, curînd, ea devine emblematică pentru ceea ce unii aveau să numească ,,spiritul Crăciunului”. Povestea aceasta minunată aduce în scenă un bătrîn ursuz, de o zgîrcenie nemaipomenită, Ebenezer Scrooge, care, în noaptea de Crăciun, primeşte vizita asociatului său defunct, Jacob Marley, venit să-i atragă atenţia asupra meschinăriei şi vanităţii din existenţa sa. În următoarele 3 nopţi, bătrînul se confruntă cu 3 sprite care, de această dată, personifică Crăciunul lui trecut, cel prezent şi, respectiv, cel viitor. Primul îi readuce în memorie rănile copilăriei şi viaţa mizeră de la orfelinat. Al doilea îl confruntă cu handicapul lui Tiny Tim, fiul angajatului său: ,,Păziţi-vă de ignoranţă şi de sărăcie, precum şi de tot ceea ce derivă din ele, dar mai ales din prima. (…) Grăbeşte-te, tu, Babylon (…), să-i ştergi numele care, mai mult decît îl condamnă pe el la nefericire, te condamnă, pe tine, la ruină. Ai curajul să spui că tu nu eşti vinovat?”. În sfîrşit, al treilea spirit îi oferă unchiaşului ocazia de a asista, anticipativ, la propriile funeralii, le care, bineînţeles, nu va veni nimeni. Dintr-odată, la capătul acestui drum cvasi-iniţiatic, care îi va prilejui un veritabil examen de conştiinţă, Ebenezer Scrooge părăseşte tenebrele egoismului în care se autoizolase, pentru a se deschide către înţelegerea altora şi dorinţa de a le împărtăşi greutăţile: ,,De ce am trecut prin mulţimea semenilor mei, întotdeauna, cu privirele îndreptate în jos, spre lucrurile pămîntene, fără să le ridic vreodată înspre Steaua binecuvîntată, care i-a condus pe magi la acel adăpost sărac?”. Nu mai e deloc de mirare că, plecînd de la aceste scrieri, mulţi îl consideră pe Dickens drept omul care a inventat Crăciunul şi esenţa lui. Dacă lucrurile nu stau chiar aşa, cel puţin se poate spune că el i-a îmbogăţit spiritul. Opera sa, cu accentele ei idealiste, care ridică, la nivel de simbol, căminul familial, şi sentimentul de solidaritate, la spiritul de comuniune, a avut darul să impulsioneze procesul de înnoire a unei sărbători pe care, încă de la începuturile sale, Epoca victoriană o anunţase deja.

COMENTARII DE LA CITITORI