Chibiţii de pe marginea şanţului

in Alte știri

 

Asta e o specie umană destul de nouă: cei care nu fac nimic, trăind din bîrfe, şuşoteli, colportaj. Ştiţi babele la uluci. Sau fetele bătrîne, pe care nu le invită la dans nici un cavaler. Stau pe tuşă şi fac garagaţă de toţi şi de toate. Specia asta e ilustrată, cel mai grăitor, de microbiştii din Cişmigiu: ei se pricep la toate, fiind în stare să-i explice lui Puiu Iordănescu cum a driblat şi a ratat, el, la Sevilla, sau lui Helmut Dukadam prin ce miracol a apărat 4 lovituri de 11 metri. Ei se pricep mai bine. Părerile lor contează, nu ale protagoniştilor. Campioana băgăreţilor în seamă e Monica Tatoiu.

De cîtva timp, se tot ţine de mine, ca scaiul de coada oii, un idiot: Radu Paraschivescu. Ar vrea să-şi facă, şi el, un nume. E agăţător. S-a vîrît peste tot: scrie (compilează) cărţi, îşi bagă capul, turtit de forceps, în televizor, are pretenţia că se pricepe la fotbal mai bine decît gloriile acestui sport – ce mai, parazitul se dă foarte important. Numai că el nu produce nimic – el îi înjură, pe alţii, printre dinţi. Înţelegînd mangafaua că are o faţă de cur pictat, şi-a lăsat mustaţă, ca mai toţi complexaţii. Din păcate, îl trădează fruntea: teşită şi îngustă, ceea ce deconspiră o ascendenţă ţigănească. Bine – bine, ţigan e şi Miron Radu Paraschivescu, pe care l-am cunoscut în studenţie, dar măcar ăla era talentat (vezi poeziile „Rică“, „Hanny“ etc.) Pe cînd tizul şi epigonul lui e zero barat, n-a produs nimic din capul lui de frizer mort.

Periodic, boschetarul ăsta îi păcăleşte pe cei de la Editura Humanitas, dîndu-le spre publicare cîte o broşurică. Ultima se intitulează: „Noi vorbim, nu gîndim. Nouă colecţie de perle româneşti“. Obsesia vieţii de rahat a acestui păduche sînt eu, desigur. Şi, pentru că eu nu prea fac greşeli, dimpotrivă, îi corectez pe alţii – derbedeul se leagă de… poemele mele (?!). Le-a văzut în publicaţiile mele şi a extras cîteva distihuri şi strofe, cum ar fi: „Uzină a vieţii, dar, vai, şi a morţii/ Acesta-i spitalul: un bîlci de proporţii!/ Ruletă rusească, în roşu şi negru/ Ca hăul sălbatic din Muntenegru“; „Ne-au lăsat în pielea goală/ Hoardele de stîrpituri/ Ne-au luat apa minerală/ Petrol, aur şi păduri“; „Iar Ziua Domnului, ca hoţul/ În miez de noapte va sosi/ Femeia va dormi, iar soţul/ Reviste porno va citi“; „Îngenunchiaţi, cu fruntea în pămînt/ Sîntem pierduţi, acesta-i punctul zero/ Satana, care n-are nimic sfînt/ Ne ispiteşte zilnic, ca pe Nero“; „În zori de zi eu am insomnie/ La gîndul că în abatoare-i urgie/ Că vite şi păsări sînt sacrificate/ Cu şocul electric, cuţite zimţate./ E-atîta cruzime în noi şi-n natură/ Din ochi îmi curg lacrimi şi sînge pe gură“.

Ce e de rîs în aceste elegii şi pamflete mă, porcule, cum îţi permiţi, tu, labagiu bătrîn, să le pui alături de manelele lui Mihăiţă Piticu, Şişu, Guţă? De ce te legi, tu, un neica nimeni, de toată lumea, forţînd intrarea în acest volumaş ridicol şi a altor persoane publice, care n-au greşit cu nimic, ci au spus lucruri de bun-simţ? Mă refer la Patriarhul Daniel, Miron Cozma, Adelina Pestriţu, Fuego, Mircea Badea, Cătălin Măruţă, L.O. Vasilescu ş.a. Cum e posibil ca Lidia Bodea (redactor de carte din partea Humanitas) să nu observe că cel puţin 50% din textele arătate cu degetul n-au nici o legătură cu „perlele“? Nenorocitul ăsta le-a băgat la grămadă, pe toate, ca să arate că el n-are nimic sfînt şi că se leagă de toţi şi de toate. Dar face editura de rîs! Ce încearcă el, să intre pe sub pielea „elitiştilor“ Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu? Cu orice preţ? Chiar cu preţul unor falsuri grosolane?

Dar, am pierdut prea mult timp cu janghinosul ăsta. Am înţeles că-i e foame. Aşa că mănîncă, şi el, ce-i iese în cale – inclusiv rahat.

CORNELIU VADIM TUDOR

12 august, Bran

COMENTARII DE LA CITITORI